Birocrația

Ziua bună, dragi cititori!

Într-o povestioară cu tâlc, ni se vorbește despre un judecător, membru al Curții Supreme, care era așezat pe malul unui râu când un călător s-a apropiat și i-a zis:

• Aș dori să traversez. E voie să folosesc această barcă?
• Da, a fost răspunsul, e barca mea.

Călătorul i-a mulțumit și, împingând barca în apă, s-a urcat în ea și a pornit vâslind. Dar barca s-a scufundat și el s-a înecat.

• Un om fără inimă! a spus un spectator indignat. De ce nu i-ai spus că barca ta avea o gaură?
• Problema condițiilor bărcii, a spus marele jurist, nu mi-a fost pusă.

Dragilor, cu toții ne confruntăm astăzi cu excesele scriptologice. Birocrația a pus stăpânire pe toate domeniile de activitate, iar efectele sale sunt dezastruoase: lipsa de eficiență, lipsa de comunicare dintre oameni, norme și reglementări abuzive care îngreunează activitatea și care sorb suflul și motivația.

Oare acest formalism exagerat nu este un efect al preocupărilor noastre exagerate față de omul economic, în detrimentul omului spiritual? Oare subminarea valorilor spirituale nu prăvălește întreg sistemul nostru interior și exterior? Există o ordine a firii și în sfera socială și economică în care zidirea trebuie să trimită către Ziditor, în care rânduiala sistemului trebuie încadrată în revelațiile divine.

Atâta timp cât nu se face o punte de legătură între știință și teologie, mersul lucrurilor va fi orientat mereu înspre criză și colaps. Avem nevoie de un stat mult mai puțin implicat în cele ce țin de tainele spirituale, de o conștientizare a propriului nostru faliment și, mai mult, de angajarea pe calea unui urcuș duhovnicesc personal. Doar cei care trăiesc în credință realizează în profunzime ceea ce se întâmplă în lume; cei care nu au credință nu sunt conștienți de procesul distructiv care se petrece pentru că au pierdut viziunea celor înalte.

Vă invit la o reflecție!