La casa cu numarul 18 de pe strada Crasnei (acum strada 22 Decembrie 1989), ia „nastere” una dintre primele tipografii ale Zalaului. Avram Grigore, cel ce se indeletnicea cu tiparitul, locuia aici cu sotia, Elena, si cei patru copii ai lor. Curtea, care-si mai pastreaza si azi frumusetea vremurilor trecute, era mereu luata cu aalt de cei trei baieti, Iancu, Tinu si Mircea, si singura fata, Titi, ai familiei Avram. Copiii erau mandria parintilor, iar tatal a avut grija sa nu le lipseaca nimic. Crestea o vaca pentru a le da mereu lapte proaspat, iar sus, la capatul gradinii, avea un lac cu pesti. Din cei patru copii, doar Mircea a dus mai departe meseria de tipograf, mostenita de la tatal sau. Tipografia nu era singurul mestesug la care se pricepea familia Avram. Aceasta detinea si libraria „Luceafarul”, ce se afla in centrul orasului, langa fostul cinematograf Scala. De librarie se ocupa mai mult doamna Avram, o femeie priceputa, harnica si respectoasa.
In urma nationalizarii, casa de la numarul 18 a fost transformata in sapte apartamente, iar familia Avram a devenit chiriasa. In anul 1979, familia Dragos s-a mutat in apartamentul de langa familia Avram, intre acestea legandu-se o stransa amicitie. Azi, familia Dragos este singura care mai sta aici. Cladirea unde se afla candva tipografia a fost transformata, la randul ei, intr-o locuinta, unde a stat familia profesorului Filip Magd. In prezent, cladirea se afla intr-o stare de degradare.
Peste casa numarul 18 a trecut timpul cu nemiloasa-i uzura. Fatada cladirii principale isi mai pastreaza farmecul, insa are nevoie de ingrijiri. Singurele semne ce indica doar cunoscatorilor ca acolo a locuit candva familia Avram, sunt cele doua embleme, AG si AE, aflate pe stalpii ce sprijina poarta din fier forjat de la intrarea din curte.
Din anul 2010, fosta strada Crasnei, acualmente 22 Decembrie 1989 a fost inclusa in lista monumentelor istorice ca zona construita protejata. Aici se gasesc fortificatii din pamant din secolul X-XIII, o necropola, un sit arheologic, o asezare deschisa. Majoritatea caslor care dainuiesc pana azi sunt construite la inceputul secolului al XX-lea si mai inainte. Pe fatada imobilului de la numarul 45 se afla o placa comemorativa care ne aminteste ca intre anii 1892-1896 a locuit aici marele poet revolutionar Ady Endre. Cu zece numere mai sus, adica la numarul 55, o inscriptie ne atrage atentia ca aici este Casa Emke, un lacas in care in zilele noastre maghiarimea din Zalau si din imprejurimi desfasoara anumite activitati, in special culturale. La numarul 47, o placa ne atentioneaza ca aici este Casa Germana, un lacas de cultura pentru nemti si iubitorii de limba germana, cati mai sunt prin Zalau. Pe partea dreapta, la numarul 50, o placa de mamura ne aduce aminte ca in acest imobil a locuit intre anii 1948-1956 familia de artisti Fanateanu.
Doina Cocis, directorul Directiei pentru Cultura si Pa-trimoniu National, a tinut sa precizeze ca nu se misca o caramida din loc, nimic nu se construieste sau se darama pe strada Crasnei, devenita 22 Decembrie 1989, fara aprobarea Comisiei de arhitectura din cadrul Directiei pentru Cultura si Patrimoniu Cultural National.

Reabilitare
cu fonduri europene
La ultima conferinta de presa organizata la Primaria municipiului Zalau, administratorul municipiului Radu Nistorescu afirma ca vor fi asfaltate mai multe artere principale din Zalau, printre care si strada Crasnei (22 Decembriestop_coloana 1918). Edilii asteapta sa se deschida sesiunile de finantare din fonduri europene prin noul Program 2014-2020 si prioritate vor avea proiectele pentru reabilitarea strazilor. Primaria se pregateste deja cu fonduri pentru cofinantare.

Primul numar
din Graiul Salajului
Pasind in curtea fostei tipografii, ai impresia ca te intorci in timp, in zilele in care Zalaul era mai pitoresc, linistit, cand oamenii nu se temeau sa rada, sa gandeasca liber si sa glumeasca unul pe seama altuia fara sa aiba temeri de prejudecati. Intr-o astfel de lume, ce dainuieste acum doar in memoria batranilor, s-a tiparit pentru prima data Graiul Salajului. Era in august 1946, cand salajenii au avut ocazia sa citeasca pentru prima data stirile din ziarul ce avea sa ajunga azi publicatia cu cel mai mare tiraj din judet. Salajenii rasfoiau cele patru pagini ale Graiului Salajului pentru a afla cele mai importante stiri.

Intamplari hazlii
din atmosfera trecutului
Am indraznit sa dam praful la o parte de pe trecutul familiei Avram si am gasit amintiri pline de farmecul vremurilor.
Cand inca nu se ocupa cu tiparitul, Avram Grigore isi ocupa timpul si cu pasiuni de-ale sale. Asa se face ca, intr-o zi, Avram s-a intors acasa cu o motocicleta. Vrand sa vada ce poate noua sa achizitie, a incalecat motocicleta si a facut cateva ture in curte. Vazand ca poate tine fraiele „bestiei” cu motor, a prins curaj si le-a strigat oamenilor sa i se deschida poarta, caci era gata sa iasa sa cucereasca lumea. Liber din gardurile curtii, Avram a luat-o spre Criseni. Ajuns acolo, a vrut sa opreasca, insa motorul parea sa aiba vointa proprie. Speriat, a inceput sa strige din toti rarunchii: „prindeti-ma, oameni buni!”. „Sa te prinda dracu’, de ce te-ai urcat?”, i-a raspuns un om simplu de pe margine. Daca oamenii n-au vrut sa-l ajute sa-i vina de hac monstrului cu motor, Avram nu a avut de ales decat sa inte in camp si acolo sa „opreasca” intr-o cu capita de fan. Rusinat si hotarat sa tina secreta patania cu motocicleta, Avram a inchiriat caruta si carutas. A urcat „bestia” fara suflare, acoperind-o cu fan. S-a acoperit si pe sine si s-a intors acasa, rasufland usurat ca nimeni nu a aflat ce i s-a intamplat. A plecat a doua zi spre Simleu. La intoarcerea in Zalau, oamenii ii ranjeau cu un soi de superioritate. A fost nedumerit pana a vazut ziarul. Pe prima pagina, un titlu cu litere mari iti lua ochii. „Avram cu gigigoana”.
Satul de motociclete, Avram s-a intors la vechile sale obiceiuri. Impreuna cu prietenul sau, Mauer, ce statea mai sus cu cinci case, s-a dus la restaurant. N-au observant cum timpul trecea pe langa ei. Ajunsi tarziu acasa, Avram l-a invitat pe prietenul sau la el, facandu-i semn sa intre primul in casa. Cam intuneric, dar Mauer a pasit cu incredere. S-a trezit cu o palma zdravana din partea doamnei Avram, pe care femeia o premeditase si vroia sa i-o dedice lui Grigore pentru intarziere. Derutat, Mauer intreaba: „Grigore, noi unde suntem, la tine sau la mine?”

 

Post Views: 239