In vremurile in care trăim, cu o economie plină de sărăcie, agricultura ar putea fi salvatoarea acestei stări de lucruri. Dar de anu buni nu se face nimic eficient pentru ca această ramură de bază a economiei naţionale să revină la normalitate, să nu avem milioane de hectare in paragină şi ţara să importe 80 la sută din produsele agricole şi alimentare necesare. Se ţin lanţ diferite consfătuiri şi intalniri, in care se infăţişează starea deplorabilă a agriculturii noastre, in care majoritatea ţăranilor cu posibilităţile din ce in ce mai restranse pe care le au practică doar o agricultură de subzistenţă. Se fac tot felul de propuneri, se inaintează la organele superioare şi acolo, cele mai multe dintre ele mor liniştite. Nimeni la nivel inalt nu mişcă nimic. Am mai spus-o şi o mai spunem, Romania dispune de condiţii favorabile pentru ca agricultura să producă hrană pentru 70-80 de milioane de oameni, să realizeze o diversitate de produse care să satisfacă nevoile interne, cat şi pentru export. Romania ar putea fi o mare putere agricolă in Europa. Este condamnabilă lipsa de orientare a guvernanţilor, lipsa de iniţiative şi de măsuri din partea acestora pentru sprijinirea agricultorilor şi dezvoltarea agriculturii. In condiţiile create, anormale de alfel, măsurile pentru redresarea agriculturii sunt ceva mai greoaie, dar nu imposibile. Sunt necesare mai intai două condiţii de bază: voinţa politică şi pricepere. Pricepere există, avem in ţară multe personalităţi cu pregătire agronomică, avem zeci de mii de specialişti cu studii superioare şi alte zeci de mii cu studii medii, care sunt uitaţi, marginalizaţi, neutilizaţi. Există şi soluţii practice, concrete prin care să redresăm agricultura şi care se inscriu in contextul general al societăţii in care trăim. Există şi fondurile necesare pentru investiţiile cerute. Doar voinţă să fie! Voinţă politică.