Agricultura noastra este intre doua rele
In agricultura avem cele mai mari rezerve nefolosite. O spun specialistii, o spun si agricultorii simpli. Desigur, nu este deloc modern sa cresti oi pe pasune, ciobanul sa le pasca prin dumbravile cu iarba scurta si grasa si sa le adape la izvoare cristaline. Un asemenea pastor nu ar scoate profit niciodata, deoarece zootehnia pe care o aplicam azi prin politica agricola comuna (PAC) este intensiva, cu hranire la iesle, apa din retea, aer conditionat si lumina artificiala. Taranii ingrasa vitelul pe pasune timp de doi ani, insa pretul nu difera de cel ingrasat un an cu concentrate granulate, modificate genetic. PAC nu face diferente si se produce o incurcatura, din care in pierdere ies gospodarii si micii agricultori. Pana si marketingul turistic profita de faptul ca taranii au ramas tehnologic in urma si in pliante le promite turistilor ca vor vedea sateni la facut fan cu furca si grebla de lemn. S-au cam dus vremurile agriculturii traditionale. Nu mai este eficienta. Doar romanii au ramas in urma, pentru ca sunt sub o administratie stop_coloana care nu are nimic de-a face cu eficienta. Nu mai e vremea sa stai dupa ce ofera natura. Ce-i drept, dupa tehnica intensiva alimentele sunt indepartate de gustul si esenta lor nutritiva, fructele de padure ecologice devin sucuri intens colorate, fara vitamine (distruse prin prelucrare), mierea intra in amestec cu melasa rafinata pana la falsificare, laptele e degresat si aditivat, cartofii au valoare in pachete cu aroma de bacon. Totul e substituit si aspectuos, nu gustos si nutritiv. Si n-avem de aales decat intre doua rele. Ori producem putin, mai bun, dar necompetitiv, ceea ce inseamna saracie si faliment, ori aducem fermierul roman in rand cu lumea.
