Teoretic si pe hartie, agricultura ecologica promite marea cu sarea, fericirea pe pamant. In realitate, agricultura in sistem ecologic incepe sa dea serioase batai de cap fermierilor. Inovatia s-a transformat in deziluzie si agricultorii incep sa vina cu bani de acasa pentru a-si sustine productiile pentru care se promitea sprijin consistent.
Familia Chira din Cizer s-a hotarat sa inceapa o activitate pe taramul agriculturii ecologice cu pomi fructiferi. Daca ar fi stiut cata energie, timp si bani le va rapi aceasta activitate, ar fi renuntat demult la ea. Inainte ca producatorul Chira sa inceapa activitatea a avut obligatia sa se inregistreze la Ministerul Agriculturii. Inregistrarea producatorilor in agricultura ecologica este obligatorie, in fiecare an, prin completarea fiselor de inregistrare in agricultura ecologica care se gasesc la Directia pentru Agricultura. In Romania, controlul si certificarea produselor ecologice este asigurata in prezent de organisme de inspectie si certificare private. Pentru judetul Salaj exista o singura firma de acest gen, Ecoinspect, cu sediul la Cluj Napoca. Familia Chira a platit firmei amintite 200 de euro pentru inspectie si certificare si astfel a devenit operator de produse ecologice. Bineinteles, dupa o lunga serie de drumuri pe la ghisee. Binecunoscuta birocratie romano-europeana si-a spus si de data asta cuvantul.
Subventiile europene se acorda in perioada de reconversie (vreo trei ani) doar fermelor mici cu suprafete intre 0,3 si 5 hectare. Familia Chira se incadreaza in aceasta categorie si va plati inca doi ani cel putin 200 de euro pe an pentru inspectie si certificare. Avand in vedere cat a cheltuit pentru intocmirea dosarelor de eligibilitate, a certificatelor de conformitate, a avizelor, situatia a devenit dificila. Cu atat mai dificila cu cat marti a putut constata la banca faptul ca i-a intrat in cont subventia pentru agricultura ecologica in cuantum de 930 de lei. Nu si-a scos nici macar cheltuielile.
Numarul producatorilor eco s-a triplat, plafonul a ramas acelasi
De fapt, de ce incep sa se ia cu mainile de cap fermierii care au inceput sa practice agricultura ecologica? In primul rand, pentru ca nu le ies nicicum socotelile. Prima lovitura a venit chiar de la Uniunea Europeana: stimulentele au fost diminuate de sapte ori fata de anul trecut. De pilda, pentru o suprafata de 0,3-5 hectare, unde se incadreaza majoritatea agricultorilor, sprijinul european este in acest an de 213 euro, comparativ cu 1500 de euro anul trecut. Aceasta scadere se explica si prin faptul ca numarul fermierilor care activeaza in sistemul agriculturii ecologice a sporit enorm, aproape s-a triplat, fata de 2011, iar plafonul de circa trei milioane de euro a ramas acelasi. O alta veste proasta, cauza directa a celei dintai, vine din teren: certificarea de minim 200 de euro, plus celelalte formalitati deloc putine la numar, stagnarea sau chiar diminuarea subventiilor (desi autoritatile stiau de numarul mare de cereri) forteaza cultivatorii eco in urmatorii ani sa cheltuiasca mai multi bani decat vor castiga. Si cine s-ar lega la cap fara ca sa-l doara?