Fostul primar al comunei Bobota pentru trei mandate (între anii 2004 și 2016) și fost director al Minei Sărmășag, Aurel Sarca, a încetat din viață luni seara, la vârsta de 76 de ani. Anunțul și mesajul de condoleanțe a fost postat de Primăria Bobota, instituție cundusă de social-democratul Dorin Gorgan: ”Cu regret, anunțăm trecerea în neființă a celui care a fost primarul comunei Bobota – inginer Sarca Aurel. Dumnezeu să aibă grijă de sufletul dumnealui!”.

Și consilierii județeni ai PSD au publicat un mesaj de condolenațe, prin care reamintesc ce a reprezentat Aurel Sarca pentru comunitatea din Bobota: ”Ieri, l-am pierdut pe colegul nostru, Aurel Sarca. Fost director al exploatației miniere de la Sarmășag, a fost caracterizat de către foștii colegi de muncă drept un lider care a dat dovadă de mult profesionalism și mai ales înțelepciune. A fost timp de 12 ani primar al Comunei Bobota, din anul 2004 și până în anul 2016, fiind primarul pe care comuna s-a bazat în dezvoltarea acesteia, întrucât în mandatele domnului Aurel Sarca au fost demarate amplele proiecte care au dus la dezvoltarea comunei. Transmitem pe această cale condoleanțe. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”

Fostul edil va putea fi condus pe ultimul drum joi, la ora 13.00, când va avea loc slujba de înmormântare.

Un destin trist pentru un fost lider al comunității...

Inginerul Aurel Sarca a fost dintotdeauna înconjurat de oameni, dar la sfârșitul călătoriei sale prin viață s-a simțit mult prea singur… A fost om cu carte multă, pragmatic dar și haios. Și mai știa să adune oamenii în jurul său. A fost directorul Minei Sărmășag mulți ani, iar în anul 2004 a candidat pentru prima dată pentru funcția de primar al comunei Bobota, din partea PSD. A câtigat alegerile locale și a rămas lider al comunității până în 2016. Decesul fiicei sale și problemele de sănătate ale nepoatei sale și-au pus serios amprenta asupra stării sale de sănătate în ultimii ani. Dar cel mai greu l-a apăsat și îl durea singurătatea, așa cum mi-a mărturisit în urmă cu câteva luni, când ne-am întâlnit pur întâmplător, în timpul navetei sale la centrul de hemodializă: ”Este greu când ajungi la anii ăștia să n-ai pe nimeni. Nici să schimbi o vorbă, nici să râzi, nici să plângi. Așa ajungem fiecare”.

A ajuns atât de singur încât, acum, de toate cele necesare unei înmormântări creștinești se ocupă o familie apropiată omului Aurel Sarca. Odihnă veșnică, domnule Sarca!