Familia si formarea profesionala

rn

Augustin Nicolau Pintea s-a nascut pe data de 14 decembrie 1885 în localitatea Cozla. Era fiul preotului din localitate, Simion Pintea si al Ecaterinei. A fost botezat pe data de 25 martie 1886 de catre „Magnificul Domn” Stefan Filep si fiica acestuia, Ana, care i-au mai adaugat prenumele de stefan, dupa nasul de botez. Preot de botez a fost Iosif Lemenyi din Remetea.
A urmat cursurile scolii primare la scoala de stat din Baia Mare, patru clase de liceul minoritilor din simleu Silvaniei, iar cele patru clase superioare de liceu le-a urmat la liceul românesc din Beius, unde în luna iunie 1903 si-a sustinut examenul de maturitate. Director al renumitului liceu din Beius era vrednicul preot si dascal Ioan Buteanu. Printre colegii sai s-a numarat avocatul martir Nicolae Bolcas, Stefan Marcus, avocat si fost prefect de politie, Leonida I. Pop, judecator, Valer Vicas, notar în simleu, Sabau I. Cornel, director de scoala normala, preoti si avocati care au contribuit la realizarea Marii Uniri si consolidarea ei în perioada interbelica.
S-a înscris, apoi, la Facultatea de Drept din Cluj, obtinând la 2 mai 1907 diploma de doctor în drept, iar la 3 octombrie 1911 a obtinut diploma de avocat, în fata comisiei de examinare, de pe lânga Curtea de Apel din Budapesta.
Începând cu luna mai 1907 si pâna în ianuarie 1912 a facut practica, ca stagiar, în Simleu Silvaniei, la avocatul Dr. Victor Deleu, la avocatul Dr. Roth Hago din Zalau si la avocatul Dr. Gheorghe Dulesiu din Hunedoara.

rn

Implicat în miscarea cultural-nationala româneasca

Ca tânar avocat stagiar la Simleu se implica alaturi de Victor Deleu în miscarea cultural-nationala româneasca. Pe data de 9 noiembrie 1908 a avut loc sfintirea noului edificiu scolar din Giurtelec, definitivat în acea toamna. La eveniment a participat întreaga comunitate locala, în frunte cu preotul Vasile Cristea si învatatorul Daniil Graur. De asemenea, fruntasii politici Nicolae Munthiu, Augustin Pintea, preotul din Cehei, Alimpiu Costea, învatatorul Nicolae Pop din Hidig etc. Dupa cuvântarile preotilor si fruntasilor politici, care i-au laudat pe preotul si învatatorul din Giurtelec pentru reusita lor, a urmat „o masa bogata, data de dna si d. Graur în noul edificiu scolar, la care iau parte toti oaspetii din afara, precum si fruntasii din comuna, – între cari si tarani”.
În luna ianuarie a anului 1912, Augustin Pintea s-a înscris ca avocat cu titlu definitiv, cu sediul în Crasna, unde a functionat pâna în anul 1919.

rn

De la Marele Razboi la Marea Unire

rn

Între timp a izbucnit Primul Razboi Mondial, iar Augustin Pintea a fost mobilizat, în anul 1917 si repartizat la Regimentul de honvezi, precum si la Parchetul honvezesc din Cluj, unde a obtinut gradul de sergent.
Evenimentele revolutionare din toamna anului 1918 l-au surprins la Tribunalul militar din Oradea. La sfârsitul lunii octombrie 1918, Augustin Pintea a parasit Oradea si s-a stabilit la Cluj. De aici a luat legatura cu intelectualii din Zalau, Simleu Silvaniei si Crasna, „în vederea organizarii politice si militare a românilor salajeni”. În acest scop, s-a deplasat de mai multe ori în cele trei localitati, dupa cum afirma el mai târziu. Iata cum descrie evenimentele istorice din toamna anului 1918 si marele praznic national de la Alba Iulia, la care a participat în calitate de delegat ales, cu credentional, în cercul electoral Zalau: „Una din aceste deplasari a fost la 12 noiembrie, când, în cadrul unei adunari, s-a creat Consiliul national român al judetului Salaj, în fruntea caruia este ales avocatul dr. Gheorghe Pop. Tot atunci a luat fiinta Comandamentul garzilor nationale române din judetul Salaj; la comanda acestei noi institutii, fiind desemnat avocatul dr. Iulian Andrei Domsa, locotenent în rezerva.
În ultima decada a lunii noiembrie m-am deplasat la Crasna si Simleu Silvaniei pentru organizarea adunarilor de desemnare si alegeri de delegati pentru Adunarea Nationala de la Alba Iulia. În acest cadru, adunarea despartamântului Crasna al „Astrei l-a desemnat pe Ioan Pereni din Ortelec, iar Despartamântul Simleu Silvaniei, pe Nicolae Munthiu si Iuliu P. Muresian. Adunarea „Societatii pentru fond de teatru român”, Despartamântul Simleu Silvaniei, l-a ales pe dr. Pompei Farcas. Iar adunarea „Reuniunii femeilor române” din Simleu Silvaniei si-a stabilit ca delegati pe Cornelia Maniu si Lazar Maior din Pericei; ca supleant a fost desemnat Emanoil Stoica.
Totodata, s-au desfasurat alegeri de delegati în cadrul cercurilor electorale. Cercul Zalau i-a ales pe Traian Trufasiu si Eugen Boros din Zalau, Remus Rosca din Tresnea, Cornel Otiel din Buciumi si pe subsemnatul – dr. Augustin Pintea, ca delegati la Adunarea Nationala ce urma sa se întruneasca la Alba Iulia.
Investit cu mandatul de raspundere istorica, am luat parte la adunarea tinuta în Casina militara din cetatea Albei Iulii, la 1 decembrie 1918, unde, votând pentru unirea Transilvaniei cu România, am îndeplinit vointa celor care m-au ales. În cursul acelei zile de neuitat, am primit o noua însarcinare, fiind ales între cei 200 de membri ai Marelui Sfat National, primul parlament al Transilvaniei unite cu Patria-Mama”.
Asadar, Augustin Pintea s-a numarat printre cei 1228 de delegati ai natiunii române din Transilvania, care au participat la Adunarea Nationala de la Alba Iulia si au votat Unirea Transilvaniei cu România. De asemenea, a fost ales ca membru în parlamentul provizoriu al Transilvaniei, Marele Sfat National.

rn

Jurist la Primaria Zalau si la Prefectura judetului Salaj

rn

În luna aprilie 1919 a plecat la Cluj, unde a fost numit presedinte al Sedriei orfanale. A functionat în aceasta calitate doar câteva luni, deoarece în luna august 1919 a luat decizia de a se întoarce la Zalau. A fost numit jurisconsult al Primariei din Zalau, functie pe care a îndeplinit-o pâna în anul 1936, când a fost transferat în functia de jurisconsult al Prefecturii judetului Salaj.
În anul 1923 s-a înfiintat Baroul de avocati din Zalau, iar Augustin Pintea a fost ales ca prodecan, secondându-l pe Gheorghe Pop de Oarta, decanul baroului. În anul 1932, Gheorghe Pop a fost numit pentru un nou mandat de prefect al judetului Salaj si astfel a fost nevoit sa renunte la functia detinuta în cadrul baroului. Augustin Pintea a fost ales în functia de decan, pe care a îndeplinit-o pâna la cedarea Ardealului, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940.
La Zalau a avut deschis si un cabinet particular de avocatura, iar din anii 1935-36 se înscrie ca membru activ al organizatiei Partidului National Liberal. Alaturi de Emil Lobontiu, Iulian Andrei Domsa, Mihail Gurzau si alti fruntasi politici liberali salajeni a desfasurat o intensa propaganda. A sustinut o serie de conferinte si discursuri politice, prin care încerca sa atraga cât mai multi aderenti în P.N.L. În urma activitatii politice pe care a desfasurat-o a fost numit presedinte al organizatiei din Zalau si membru în Comitetul judetean. Propaganda comunista îl acuza ca prin activitatea lui politica în cadrul P.N.L. aflat în perioada respectiva la gvernare, „ a reusit sa puna mâna pe o mosie exploatând în mod crud pe tarani care au lucrat pe mosia lui”.
În timpul ocupatiei horthyste (1940-1944)
La cedarea Ardealului nu s-a refugiat si a ramas în Zalau. El spune ca dupa oribilele asasinatele în masa pe care le-au facut trupele horthyste de ocupatie la iesirea din Zalau, Treznea, Ip si alte localitati salajene, o mare parte din functionarii români salajeni „s-a vazut siliti sa plece, altii de voie buna, altii sfâtuiti de politie, jandarmerie”. Astfel, din orasul Zalau au plecat peste 2.000 de români, iar din întreg judetul Salaj cel putin 30.000 de persoane au plecat în refugiu”. A avut de suferit si el, fiind dat afara din baroul de avocati. De asemenea, în ziua de 24 august 1944, când s-a auzit vestea ca România a iesit din alianta cu Germania, alaturi de alti intelectuali, preoti si tarani salajeni, au avut domiciliu obligatoriu, pâna la eliberarea orasului si judetului de catre armata româna: „A urmat cei 4 ani de grele încercari, noi românii nu aveam dreptul la nimic, dar suferind am asteptat ceasul izbavirei. Dar înainte de a sosi acesta în ziua de 24 august 1944 toti intelectualii români, preoti si multi tarani am fost cu domiciliul fortat pâna la mijlocul lui octombrie, la noi nu putea intra nimeni, noi nu puteam iesi din casa, în multe cazuri noaptea am fost purtati pe la politie în acest timp”.

rn

Prefect al judetului Salaj

rn

Pe data de 17 octombrie 1944, dupa eliberarea orasului Zalau, prin Decretul Regal nr. 1925, Augustin Pintea a fost numit în functia de prefect al judetului Salaj. El spunea ca a fost numit deoarece era singurul functionar superior ramas în teritoriul cedat dupa 1940, însa nu în functiune, fiind înlaturat de ocupatia maghiara. La cedarea Ardealului el ocupa functia de jurisconsult al Prefecturii judetului Salaj.
Dupa instalarea în functia de prefect, el spune ca într-o saptamâna a reusit sa repuna în functiune, cu oamenii pe care i-a mai gasit aici, toate institutiile: Prefectura, Tribunalul, Parchetul, Administratia financiara, Casa cercuala, Serviciul agricol, zootehnic, medical, aprovizionare, Inspectoratul învatamântului primar. De asemenea, a organizat telefoanele si a preluat Posta, „cu un cuvânt totul am facut, ca nimic sa nu lipseasca”.
Singur lucrând a instituit primpretori, iar acestia au numit primari si notari. În sediul Prefecturii spune ca a intrat doar la sfârsitul lunii noiembrie, când a fost confirmat în functie de catre Comandamentul militar sovietic al Ardealului de Nord. Erau doar 3 persoane, care au început lucrarile de organizare a servicilor. În Prefectura, spune ca nu a gasit nici macar un toc de scris. La Administratia financiara nu exista nici un ban.
Pentru a-l ajuta în aceasta grea înteprindere, l-a sunat la Cluj pe dr. Pompei Filep, salajean la origine, care înainte de cedarea Ardealului, în anul 1940, îndeplinea functia de secretar general al Prefecturii judetului Cluj. L-a numit ca subprefect al judetului Salaj si au avut o colaborare perfecta. În calitatea sa de subprefect, Pompei Filep a organizat toate serviciile din subordinea Prefecturii.
Dupa greutatile începutului, din luna ianuarie 1945 au fost acordate salarii functionarilor si învatatorilor, iar din luna februarie preotilor si pensionarilor. Augustin Pintea a înfiintat monopolul tutunului, iar prin colectori a adunat pielea animalelor sacrificate, asigurând, în parte, încaltamintea necesara satenilor.
Dezastrul produs de cei patru ani de razboi se vedea si în infrastructura, foarte multe poduri si sosele fiind distruse. Mare parte din ele le-a dat în lucru.
A trebuit, apoi, sa faca fata cererilor tot mai mari ale Comandamentului socvietic pentru a sustine frontul. Astfel, în momentul demiterii el afirma ca a dat Comandamentului militar sovietic 10.250 vite si 700 vagoane cereale, în mare parte rechizionate din satele salajene. A reusit sa scuteasca judetul de predarea a înca 110 vagoane de grâu. Era în derulare predarea a 5.000 porcine si 30 vagoane de ulei: „Tot s-a facut cu micul aparat si cu bunavointa populatiei” – spunea el.
A efectuat lucrarile pregatitoare pentru reforma agrara, precum si ordonanta care urma sa fie doar semnata si publicata de catre succesorul sau.
Pe data de 10 martie 1945, la o zi dupa instalarea administratiei românesti în Ardealul cedat Ungariei horthyste în anul 1940, la Cluj are loc o importanta sedinta a Frontului National Democrat, în care s-a luat hotarârea epurarii prefectilor pusi în functie în toamna anului 1944, recunoscuti chiar de catre Comandamentul militar sovietic. Printre ei s-a numarat si prefectul judetului Salaj, Augustin Pintea, care a fost demis a doua zi, la 11 martie 1945.
Nu exista nici un motiv pentru a-l demite, doar cel politic, fiindca acum începea procesul de comunizare a României, condus în prima faza de catre „tovarasul de drum”, Dr. Petru Groza, numit prim-ministru la interventia sovieticilor, pe data de 6 martie 1945.
Credem ca eforturile deosebite facute de catre Augustin Pintea si mica sa echipa de functionari pentru a reinstaura si a pune în functiune administratia româneasca în judetul Salaj reiese si din câteva cifre lacunare. Astfel, în momentul demiterii lui Augustin Pintea, Prefectura judetului Salaj avea o rezerva de 2 milioane de pengo, dupa ce a platit salariile si o mare parte din pensiile aferente lunii martie 1945.
La plecarea din functia de prefect, nu uita sa multumeasca pentru sprijin tuturor colaboratorilor si sa sublinieze ca pleca cu constiinta împacata: „Ne îndepartam cu constiinta împacata, ca am facut totul, ce un om cinstit poate face, nici când pe nimeni nu am refuzat în îndeplinirea cererei juste, usa serviciului a fost pentru toti deschisa si tot omul a fost ascultat. Daca tuturor nu am putut satisface, aceasta este a se atribui, ca nu s-a putut si nici de cum altor împrejurari.
Noi nici în serviciu, nici afara de serviciu politica nu am facut si am fost condusi de cugetul de a servi interesele judetului a caruia fii suntem”.
Se adreseaza, apoi, noului prefect, caruia îi acorda câteva sfaturi, amintindu-i de traditiile si personalitatile marcante pe care le-a dat Salajul de-a lungul istoriei, neuitând, la final, sa sublinieze ca el si-a oferit serviciile de colaborare, dar a fost respins: „Permitemi Dle prefect, sa ma adresez si D. Voastra. Nu sunteti fiu al Salajului, daca încrederea, celor cari Va chiemat în fruntea acestui judet, sa stiti ca a-ti venit în fruntea unuia judet românesc cu traditii de unde a iesit cei mai de seama conducatori a românilor de totdeauna, de câte ori neamul românesc a fost chiemat sa-si spuna cuvântul. Aici s-a nascut si tot aici se odihneste Simion Barnutiu, asemenea de aici a fost episcopul Alexi si alti multi, dintre cari nu amintesc decât pe Victor Deleu, care a organizat si a condus la Iasi primul esalon de voluntari români. Daca te vei cugeta la acesti mari disparuti, pe cari de sigur îi stii, inima Dtale româneasca trebue sa se miste si sa conduca judetul în spiritul acestora, cari nici când nu a dorit asuprirea locuitorilor de alta limba. De acestia am ascultat noi, cred, ca si Dta vei asculta de ei.
Închei cu dorinta, ca sa faci, daca nu mai mult cel putin atâta, cât am facut noi si atunci vei avea recunostinta noastra a tuturora cari desi am oferit serviciile de colaborare, acelea a fost respinsa”.
Dupa ce a fost epurat politic din functia de prefect, Augustin Pintea revine în avocatura ca jurisconsult al judetului Salaj, cu gradul de avocat consilier, pâna la 1 ianuarie 1946, când a fost trecut la pensie, dar a ramas pe mai departe avocat particular.

rn

Calvarul suferit în perioada comunista si sfârsitul nemeritat

rn

Cu ocazia revizuirii pensiilor, în luna octombrie 1948 i s-a suspendat plata pensiei de 9.500 lei, apoi i-au fost nationalizate imobilele si confiscate cele 51 jugare de pamânt pe cere le avea în Panic, acestea trecând în proprietate statului comunist, respectiv a Gospodariei Agricole de Stat.
Pe lânga aceste date pe care Biroul Securitatii Statului Zalau le înainta superiorilor, se raporta si atitudinea lui fata de noul regim totalitar comunist, asa zis de „democratie populara” si legaturile pe care le avea cu elita interbelica nearestata înca: „În prezent este neîncadrat politiceste însa manifestari deschise din partea lui nu ni s-a semnalat pâna în prezent decât în cercuri intime restrânse la locuinta lui Dr. Domsa Iulian, împreuna cu avocatul Dr. Iuga Ioan chiaburul Fenyes Francisc, unde din informatii înca neverificate asculta radio Londra si Vocea Americii, pe care stiri le comenteaza apoi în colectiv.
Susnumitul în afara de cei de mai sus mai are legaturi de prietenie si cu preotul Trufas Liviu cu care este vazut deseori plimbându-se pe strada, la fel de vazut facând vizite la avocatul Dr. Pop Simion care a fost presedintele PNt pe judetul Salaj”.
Ramas fara nici un mijloc de existenta, în vara anului 1951 Augustin Pintea reuseste sa plece la Turda, cu ajutorul unor prieteni si rude. Astfel, el scapa momentan din vizorul Securitatii, care probabil l-ar fi arestat în august 1952 când a urmat un nou val masiv de arestari. Printre cei arestati s-au aflat colaboratorii sai politici apropiati, Mihai Gurzau, Ioan Capâlnas sau Ioan Ossian, care a sfârsit în mod tragic la Canalul Dunare-Marea Neagra.
La 1 noiembrie 1951 reuseste sa se angajeze ca administrator de cantina si internat, la Scoala Zootehnica din Turda, unde a primit si locuinta de serviciu. Conform informatiilor pe care le detinea Securitatea a fost ajutat sa se angajeze de catre capitanul Draghici, „deblocat” în Turda, care îi era fin.
Nu scapa, însa, de bratul lung al Securitatii, care primeste informatii de la un delator, Augustin Pintea fiind victima colaterala.
În vara anului 1953, pentru motivul ca cineva din personalul scolii, nou venit în Turda a cautat sa-i ia locuinta, în urma unor demersuri facute la Bucuresti, spune un informator al Securitatii, Augustin Pintea a reusit sa se transfere la scoala profesionala de tractoristi din Huedin, ca secretar al scolii. Datorita faptului ca directorul scolii avea locuinta proprie, a primit si aici locuinta de serviciu în incinta scolii, motiv de invidie si ura pentru informatorul „Gavrila”, care probabil îi vâna functia si locuinta de serviciu.
Din nota informativa a delatorului aflam ca prin anii 1955-56, Augustin Pintea a dat în judecata statul comunist pentru a-i plati pensia. Jurist de profesie, el motiveaza argumentat ca din moment ce a „predat” averea sa statului, nu mai exista nici un motiv prin care sa-i fie oprita pensia. Dupa mai multe demersuri, în vara anului 1956 i s-a recunoscut dreptul la pensie si de atunci a primit lunar, prin intermediul Colectivului avocatilor din Huedin, o pensie mizera de 450 lei.
Dintr-o alta nota informativa a delatorului „Gavrila” aflam ca Augustin Pintea si sotia sa au petrecut sarbatorile Carciunului la Zalau si se întreba unde va sta el la Zalau. De asemenea, îi face urmatoarea caracterizare: „Se observa ca acesta desi simuleaza oarecare interes pentru progresul Statului democrat Popular, în realitate el este dusmanul acestui stat si al actualului regim”.
În urma notelor informative primite, pe data de 19 martie 1957 Securitatea a trecut la deschiderea unui dosar de verificare a lui Augustin Pintea. În planul de masuri informativ-operative adoptate cu aceasta ocazie se afirmau, printre altele: „Din materialele care se gasesc la dosar rezulta ca acesta a avut strânse relatii cu fosti Ministri si Deputati PNL, iar la alegerile din anul 1946 a facut agitatie printre alegatori sa voteze cu PNL, aducând o serie de calomnii si înjurii la adresa PCR-ului”. Dupa mai multe verificari, dosarul a fost clasat.
Simtindu-si probabil sfârsitul aproape, pe data de 11 august 1958 Augustin Pintea se reîntoarce la Zalau, împreuna cu sotia sa, Pintea Eugenia Iulia, cu care, din pacate, nu a avut nici un copil. În Zalau s-au stabilit pe strada Stalin nr. 27.
Din extrasul de moarte reiese ca a decedat la Zalau, de cancer pulmonar, pe data de 27 mai 1959, la vârsta de 73 ani.

Post Views: 158