Ioana Deac
Ziua bună, dragi cititori!
Într-o veche istorisire, doi soldați traversau, noaptea, o pădure înzăpezită. Atacați de o haită de lupi, ei s-au așezat spate în spate și s-au apărat reciproc. Astfel, fiecare a avut o perspectivă diferită asupra pericolului, dar, alegând să rămână împreună și să conlucreze, și-au putut salva viețile.
Ce anume i-a salvat pe cei doi? Răspunsul este simplu și vădit: solidaritatea.
Dacă aruncăm o privire pe rețelele de socializare la ecourile unor știri, dacă deschidem televizorul sau citim presa, sau pur și simplu dacă ne surprindem unii pe alții pe stradă, vedem că în mare parte domină dezbinarea, frica și dialogurile ostile. Suntem tot mai învrăjbiți unii împotriva altora, în timp ce normele morale instituite de Mântuitorul Christos sunt tot mai eclipsate de filosofii umaniste, religii false și secularism.
Vorbind despre importanța solidarității, Seneca spunea că oamenii nu trăiesc cu adevărat decât dacă sunt de folos altora și dacă dau un rost vieții. Antoine de Saint-Exupery considera că ”viitorul nu speră nimic de la om, dacă muncește doar pentru propria sa viață și nu pentru eternitate.” ”Solidaritatea înseamnă mai întâi recunoașterea necesității unor scopuri cărora oricine trebuie să le închine credința și munca sa, gata să înfrunte orice primejdie și să primească asupra-și orice suferință”, scria Nicolae Iorga.
Dragilor, necesitatea scopurilor supreme comune este cheia solidarității autentice. Dacă derulăm istoria vom vedea că acei oameni care au făcut cel mai mult pentru lumea actuală sunt aceia care s-au gândit cel mai mult la lumea viitoare. Toți acei titani morali și spirituali și-au lăsat urmele pe pământ tocmai pentru că mințile lor au fost preocupate de Cer.
Vă invit la reflecție și…solidaritate!
