Au trecut 74 de ani de când armata hortystă, Batalionul de gardă din orașul Șimleu Silvaniei, împreună cu localnici maghiari și organizația Nemzetorseg (Straja Națiunii), au omorât fără milă 157 de români și un copil nenăscut în localitatea Ip. Ieri, 14 septembrie, la Cimitirul Martirilor și la Monumentul închinat celor uciși în 13 pe 14 septembrie 1940 a avut loc o slujbă în memoria locuitorilor și s-au depus jertfe de flori pe marșul funebru intonat de fanfara Promenada.
După Dictatul de la Viena, autoritățiile maghiare au avut mână liberă în Ardealul de Nord. Locotenentul Vasvari Zoltan părăsește în 13 septembrie 1940 localitatea Nușfalău unde se afla cantonat și, în jurul orei 23, împreună cu membrii gărzilor locale ungurești merge pe la casele sătenilor, trezindu-i din somn și omorându-i. Și-au pierdut viața 18 români. Vasvari pune apoi gând rău satului și vrea sș-l incendieze. Unul dintre comandanți a încercat să-l oprească, arătându-i că gospodăriile românești și cele ungurești sunt una lângă alta. stop_coloana Vasvari formează șase echipe de soldați, fiecare cu câte o călăuză din garda locală. Doar echipa a șasea nu a omorât nici un român, deoarece călăuza Osz Andrei și-a dat seama de gravitatea faptelor, a susținut că este nou în sat și nu știe care sunt casele românilor. Populația românească a fost supusă unor torturi precum smulgerea unghiilor, ruperea oaselor cu bâte și paturi de armă. Mai mulți copii au fost sfârtecați cu baionetele. Tortura a fost urmată de uciderea oamenilor, jefuirea cadavrelor, a caselor și a bisericii. Cei uciși au fost îngropați într-o groapă comună.