Primul clopoțel sună a harababură
Începe școala; mult schimbată, față de acum 20 de ani. Îmi amintesc cu drag de prima zi de școală, în clasa I, de emoțiile pe care le-am avut în curtea școlii, când o țineam de mână strâns pe mama și așteptam ca de la tribună să-mi fie strigat numele, la întâmplare, de când am văzut-o prima dată pe doamna învățătoare, de cum mi-am ales colega de bancă – care mi-a rămas colegă de bancă timp de 12 ani, de Abecedarul care ne aștepta pe fiecare pe bancă, cu o crizantemă deasupra. Sunt imagini care-mi revin în minte la fiecare 15 septembrie.
Oare cum arată prima zi de școală acum? Unii nici nu-și mai aleg coleg de bancă, pentru că acum sunt la modă băncile individuale. Pe bancă nu-i mai așteaptă Abecedarul. Nu-i așteaptă nici o carte. Ministerul nu a terminat cu cearta pe licitații. Când vor veni manualele, elevii de clasa I și a II-a vor face cunoștință cu manualele digitale. Vor fi pretenții ca cei mici să intre pe internet pentru aplicațiile online ale manualelor. Vor fi și mulți copii săraci, fără tabletă, fără internet. Vor fi învățători fără abilități pentru lcrul online. Va fi puțină harababură. Un experiment nou. Să vedem cu ce se vor alege copiii, pe care Ministerul Educației, plin de bune intenții, trebuie să-i învețe prima dată pe copii dragostea de carte și apoi pe cea de tabletă.
