Recent a fost introdusa in Codul fiscal o prevedere noua, in baza careia contribuabilii care obtin venituri din cultura de cereale, a plantelor tehnice si a cartofului, pomicultura si viticultura „au obligatia de a declara si a plati impozitul pe profit anual”. Agricultorii sunt nemultumiti afland ca vor plati impozit pe profit. Un taran mai hatru, din Creaca zicea, asa intr-o doara, „In loc sa lucram pamantul, vom umbla pe la Fisc”. Micii cultivatori care lucreaza pamantul doar pentru consum propriu si care ies pe piata libera din cand in cand, cu cantitati neglijabile de marfa vor disparea, neputand sa faca fata concurentei si regimului fiscal. Practic, badea Ion si lelea Marie vor fi nevoiti sa tina contabilitate, doar cu facturi si chitante, in partida simpla, cum se zice si sa completeze tot felul de formulare, fie ca cunosc ori nu cunosc regulile contabile. Deci producatorii agricoli vor fi obligati sa-si declare profiturile. Numai ca badea Ion si lelea Marie obtin venituri din diverse activitati agricole, insa, nu tin contabilitate si nu pot sa emita facturi din care sa rezulte ce venituri au realizat. Cu atat mai putin ce profituri au obtinut. Daca dintr-un motiv sau altul nu declara profitul, impozitul se va stabili estimativ in functie de suprafata cultivata. Insa si in acest caz intervine subiectivismul; productia unei culturi depinde de o sumedenie de factori (samanta, teren, ingrasaminte, vreme etc). Taranul castiga din ce da pamantul, n-are cum sa arate cat a cheltuit daca nu are cheltuielile pe facturi sau chitante. El trebuie sa arate cat a cheltuit si cat a castigat, dar el nu are nici o hartie nici pe o parte, nici pe cealalta. Si atunci cum o sa-i ia banii? „Inainte de introducerea impozitului pe profit agricol, trebuia gandita o formula mai accesibila”, este de parere Luka Peter, presedintele Asociatiei Pomicultorilor din Salaj. Numai ca mai marii Agriculturii si mai marii Finantelor de la noi au pus carul inaintea boilor. Si nu e prima data…