Daca iei Zalaul la pas nu se poate sa nu remarci cateva lucruri care nu-si afla rostul sau care au suferit modificari, fie din prea mult zel, fie din nepasare.
Kitsch roman
Daca nu avem metrou la Zalau, avem in schimb platoul din spatele Troitei impodobit cu cateva coloane in stil roman. Doar forma aminteste de frumusetea sculpturii romane, pentru ca stalpii sunt din fibra de sticla, „glazurati” cu un material care imita calcarul, sa dea impresia de vechi si de arta romana. Din pacate, cei care au realizat „sculpturile” nu si-au propus ca lucrarile lor sa biruie veacurile, astfel ca trei dintre stalpii romani au ramas doar cu scheletul metalic. La unul din ei a ramas baza coloanei, care este folosita pe post de cos de gunoi, in vreme ce alta coloana a ramas doar cu partea decorativa de sus suspendata. Nu stim care mai e rostul lor, hidosenia structurii metalice care le fixeaza iesind in evidenta mult mai tare decat aparenta de arta romana. Sa speram ca, odata cu refacerea parcului central, se va renunta si la grotescul imaginii oferite de niste coloane care murdaresc peisajul din centrul orasului.
„Niet metrou”
Cine nu-si aminteste cum, dupa Revolutia din Decembrie 1989, piata din Zalau era invadata de rusii care comercializau tot felul de lucruri, de la ace de gamalie la ceasuri de butelie si cate si mai cate. Atunci a inceput sa circule si o anecdota prin oras, despre un rus, wc-ul public din centrul orasului si metroul din Moscova. Se zice ca un rus venit la piata din Zalau ar fi vazut intrarea subterana la wc-ul public. a coborat scarile, apoi a iesit repede si le-a zis prietenilor sai: „Niet, metrou!”. Din wc-ul public subteran construit in anii 70 au ramas azi doar scarile care coboara in hrube puturoase. Cativa drugi de fier se fac ca blocheaza intrarea, dar numai spre wc-ul unde altadata intrau barbatii. Intrarea pentru femei este deschisa si acolo mai dorm uneori boschetarii. Cu toate ca deasupra scrie clar ca e „WC femei – 400 lei”, nicio taxatoare nu taie calea celui care vrea sa intre. Intamplator, tocmai cand ne uitam noi la ceea ce a fost odata wc-ul public din centrul orasului, prin zona a trecut constructorul acestuia – un pensionar venerabil si vehement totdata. Ne spune revoltat ca „dupa Revolutie nimeni nu se mai c*** in Zalau” si promite ca nu va parasi aceasta lume pana nu se da iar in functiune constructia pe care a facut-o in anii 70. Noi ne mai uitam o data la ce a fost acolo, la intrarile „de metrou” care duceau spre wc-ul public si constatam ca, desi dezafectat, mirosul e suficient de puternic sa ateste ca, intr-adevar, acolo a fost un wc public.
Esecuri in peisajul urban
Odata, Biserica Reformata de pe strada Florilor putea fi vazuta, maiestuoasa si verde, din orice punct al centrului Zalaului. Nu stim daca tocmai acest lucru a deranjat pe unii. Cert este ca, imediat dupa 1989, in centrul orasului s-a ridicat mastodontul de sticla si metal care este astazi Cladirea Finantelor. O constructie urata si lipsita de orice bun simt, care contamineaza centrul vechi al orasului. Nu numai ca blocheaza vederea la Biserica Reformata, dar si alaturarea de cladirea in care este Directia de Cultura – o cladire de patrimoniu recent renovata si extrem de eleganta – este in defavoarea mastodontului de sticla. Nu este, din pacate, un caz singular. La fel de urata este cladirea moderna in care isi are sediul BCR-ul. Situata intre cladirea Primariei si Colegiul National Silvania, amandoua cladiri vechi si cu o arhitectura frumoasa, sediul BCR pare un accident de sticla care iti provoaca repulsie. In ambele cazuri observam ca arhitectura moderna reprezinta un esec atunci cand nu tine cont de bun simt si peisajul urbanistic general.
O alta cladire hidoasa este sediul Casei de Pensii. In zona dinspre gara sunt doua cladiri asemanatoare ca arhitectura – cea in care este ITM-ul si cea a Casei de Pensii. Amanuntul care face diferenta si net defavorabil cladirii Casei de Pensii este acoperisul. In vreme ce ITM-ul a recurs la clasicele tigle, Casa de Pensii este acoperita cu tabla zincata, de parca ar fi fost facuta de acelasi constructor ca al caselor tiganesti din Huedin.
Arta socialista, salvata prin uitare
Altadata, orasul era impanzit de simboluri socialiste, de la statui la insemne, pe toate cladirile importante din oras. Azi, in locul stelei sovietice troneaza lupoaica romana, alaptand pe cei doi prunci care au intemeiat Roma – Romulus si Remus. Cu greu mai gasesti lucruri care sa-ti aminteasca de arta muncitoreasca de acum 20 de ani. Si, totusi, daca stii unde sa cauti, gasesti. Casa de Cultura a Sindicatelor are, in partea dinspre bulevard, o fresca uriasa care a rezistat schimbarii de regim politic. Unii zalauani isi mai amintesc ca la inaugurarea Casei de Cultura a Sindicatelor a venit chiar presedintele de atunci, Nicolae Ceausescu. Fresca respectiva a fost realizata odata cu constructia, de catre un artist plastic de la Bucuresti. „Este o lucrare serioasa, s-a muncit doi ani la ea”, isi aminteste Ioan Selesi, cunoscutul actor zalauan. Realizata din placi de ceramica arse in cuptor, fresca reprezinta un grup de oameni care sarbatoresc nasterea omului nou in societatea socialista. In stanga avem o familie de tineri agricultori, cu un prunc in brate, in vreme, ce la dreapta, o familie de oraseni au o fetita imbracata in haine de pionier. Artistul necunoscut de noi pare sa fi vrut sa arate binefacerile societatii socialiste, bucuria de a trai in Romania aflata sub aceasta oranduire. Toti au fetele zambitoare si sunt gata sa incinga o hora a bucuriei, indiferent de provenienta lor – sat sau oras.
O alta fresca regasim pe cladirea fostei Intreprinderi de Armaturi Industriale din Fonta si Otel. Pe intinderea a zeci de metri, muncitorii fericiti ca traiesc intr-o tara a carei economie cunoaste avantul socialist au fost surprinsi intr-un mozaic cromatic interesant. Chiar daca tema inca poate starni amintiri neplacute celor mai multi dintre noi, dupa 20 de ani putem sa spunem ca sunt frumoase. Si nu sunt singurele. Daca mergeti la autogara, pe blocul Gulliver, acolo unde odata era un magazin mare pentru copii, au mai ramas urme care sa ne aduca aminte de ceea ce a fost acolo. Pe bloc sunt insirate, una sub alta, figuri geometrice umplute cu mozaicuri interesante. Putem observa diferite animalute, clovni, chiar si un Mickey Mouse usor socialist. Ioan Selesi isi aminteste ca lucrarile au fost plasate pe cladire tot dupa o vizita a lui Ceausescu, cel care a remarcat ca blocul este putin cam lipsit de decor. Asa ca, mai marii judetului de atunci s-au grabit sa comande cateva mozaicuri tematice, care au rezistat pana astazi. Probabil au fost prea sus sa fie distruse. De remarcat insa, starea lor exceptionala. Spre deosebire de decoratiunile facute sau refacute in ultimii 20 de ani, nici o bucatica de mozaic nu a cazut din ansamblul frescelor expuse in cele trei locatii.
Hai sa ne vedem la ceas

Pentru unii, simbolul orasului Zalau este statuia lui Wesselenyi. Pentru altii, de necontestat este ca simbol ceasul din centru.Inaltat pe un stalp urias, ceasul electronic ne arata atat ora exacta, cat si gradele de afara. In trecut, se mai intampla ca pe o parte ceasul sa arate o ora, iar pe cealalta parte o alta ora. Acum am verificat chiar noi – ceasul merge struna, ne putem baza pe el. a fost comandat tot in perioada de dinainte de 1989, dupa ce s-a inaugurat Casa de Cultura a sindicatelor. Initial, s-a vrut sa fie o constructie cu motiv popular, care sa imite stalpii portilor din Fildu. Chiar daca nu ne place stilul ceasului din centru, ramane totusi unul dintre reperele principale ale Zalaului.

Vezi VIDEO

Post Views: 70