Perioada cuprinsă între anii 1919 – 1940, cunoscută drept interbelică, a reprezentat pentru orașul Zalău un real progres sub toate aspectele. Zalăul avea 30 de străzi în anul 1926. Din cele 30 de străzi, șase erau principale. Străzile principale erau pavate și aveau trotuare. Toate porneau din Piața Mihai Viteazul, situată atunci în fața Primăriei Zalău și în fața Clădirii Transilvania, în zona unde este situat grupul statuar Wesselenyi, care era principala piață a Zalăului interbelic. Pe lângă această piață, mai exista o piață care purta denumirea de Piața Uni-rii, situată în zona care găzduiește astăzi sediul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj și Casa de Cultură a Sindicatelor, respectiv platoul de marmură, unde se vindeau lemne și furaje pentru animale. Tot în Piața Unirii era și târgul de vite – oborul -, care era bine aranjat. Tot Zalăul din anul 1926 era iluminat electric. Documentele din acei ani prezintă Zalăul ca fiind un oraș curat și aranjat față de multe alte orașe din România. Circulația în Zalău era destul de redusă, exceptând ziua de târg, care era sâmbăta. Pe lângă târgul din Zalău, mai existau și alte patru târguri de țară. La târgul din Zalău participau și locuitorii satelor din jurul Zalăului, de multe ori fără niciun scop comercial, ci pur și simplu îl vizitau. 

Zalăul era cunoscut în perioada interbelică pentru măcelării, deoarece în orașul de la poalele Meseșului se consuma foarte multă carne. Exista și un abator. În Zalău existau 40 de crîșme și cinci restaurante, care erau printre principalele societăți comerciale care aduceau bani la bugetul orașului.
Fiind reședință de județ, în Zalău se găseau numeroase oficii publice. Își aveau sediul în Zalău Prefectura județului, Subprefectura, Pretura, Serviciul de Poduri și Șosele, Administrația FInanciară, Percepția de Stat, Tribunalul cu Parchetul, Judecătoria de Ocol, Revizoratul Școlar, Consilieratul Agricol, Regiunea Agronomică, Ocolul Silvic, Primăria, Poliția de Stat, Brigada de Siguranță, Oficiul Sanitar Județean, Oficiul Veterniar Județean, Oficiul CFR, Cazarma, Compania de Jandarmi, Erau la acea vreme cinci parohii, ortodoxă, greco catolică, romano catolică, reformată și ebraică. stop_coloana
Și în perioada interbelică, Zalăul avea fântâni arteziene. Mai exista în Zalău și o baie a orașului. Dintr-o adresă a Prefecturii Sălajului, care a fost înaintată primarului pe data de 3 februarie 1927, se cons-tată că apa din bazinul fântânii arteziene din strada Regele Ferdinand, de unde se alimenta baia orășenească a fost cât se poate de murdară, în urma controalelor efectuate. Vina s-a pus în cârca șoferilor care și-ar fi spălat automobilele în bazin. Dar acuzele nu au rezistat în fața oficialităților, deoarece bazinul era acoperit cu sârmă. Cauza care a dus la murdărirea apei a fost recunoscută ulterior de administrație, care amintea că apa era schimbată foarte rar în bazin.

În numărul următor al rubricii “Povești din trecutul Sălajului” vă vom prezenta câteva din realitățile sociale ale Zalăului interbelic, așa cum erau ele redate în documentele oficiale. Toate datele din rubrica de astăzi au fost obținute din lucrarea “Zalău – Cultură și spiritualitate”, editată la Editura Porolissum și coordonată de Ozana Maria Lucaciu și Marcela Băbănaș. Partea de istorie a Zalăului din opera citată a fost realizată de doctorul în istorie Marin Pop.

Post Views: 68