Referendumul de duminica a aratat, inca o data, ca democratia romaneasca merge mana in mana cu ura. Electoratul s-a impartit iar in doua tabere patimase, care au sustinut fiecare punctul sau de vedere pana la extrem, pierzand din vedere tocmai subiectul referendumului. Cei din tabara lui Base au inceput sa tipe despre excluziunea europeana, despre lovitura de stat si despre faptul ca mersul la vot este un gest in favoarea lui… Ion Iliescu. Ceilalti, de la USL, au vorbit despre Nuti si Roberta, despre serviciile care conduc tara si despre promovarea nepotismului prin prezenta Ebei in Parlamentul European. Daca cei de la PDL au exagerat cu lovitura de stat, nici uslasii nu s-au lasat mai prejos: au deschis in duminica votului vila Dante ca sa vada tot poporul ca Base si-a tras „robinete de aur” pe sistemul Ceausescu. Toate metodele pe care le-au folosit cele doua tabere nu au facut decat sa instige la ura, deformand lucrurile si corupand esenta votului. Faptul ca in discutie este presedintele Romaniei cu variantele de sustinere sau de nesustinere, a cazut pe planul doi. Multi alegatori au inteles ca, daca merg la vot, il aleg implicit pe Antonescu drept presedinte, in vreme ce aceia care au mers la vot au crezut ca, prin votul lor, scapa definitiv de Traian Basescu cu tot alaiul sau. Iar boicotul votului, promovat de cei de la PDL, a fost substituit unui act de exercitare a democratiei. In schimb, divizati intre o optiune si alta, electoratul si-a asumat o cauza si a ales cu ura – sa scape de Basescu, prezentandu-se la vot, sau sa nu mearga la vot, pentru ca-i uraste pe Ponta si Antonescu. Inca o data, am picat testul democratiei. Pentru ca, intr-o societate civilizata, ura nu-si afla rostul, iar un alegator se informeaza inainte asupra a ceea ce trebuie sa ia in calcul cand isi foloseste dreptul electoral.