Traim vremuri in care se pun bazele solide ale ruinelor ce vor constitui obiective turistice foarte apreciate de populatia viitorului. Vor fi peste timp dovezi ale continuitatii obiceiurilor salajene, ale societatii in adormire care vrea sa conserve valorile care o identifica. Viitorii turisti vor vedea cat se poate de limpede cat de ineficienti si mici in interesele pe care le urmaresc sunt liderii epocii in care traim azi.

Monumentul neroziei
Nici rezervatia peisagistica Tusa-Barcau, nici pastravaria de la Tusa, nici „Sfintii Arhangheli” din Sirbi nu vor atrege atata norod vizitator precum situl arheologic contemporan „Campusul scolar din Sig” – un maret monument al neroziei. Ghidul le explica vizitatorilor aflati in pelerinaj ca ceea ce admira ei cu atata patos a fost construit intr-un timp relativ scurt -vreo trei ani si jumatate. Unii dintre pereti au fost ridicati pana la acoperis, altii pana la jumatate, altii au ajuns la cota zero. 17 miliarde de lei au inghitit aceste impresionante ziduri, precizeaza ghidul, si ar mai fi putut inghiti, ca statul avea la acea vreme bani cacalau, dar a intervenit un fenomen necunoscut noua si santierul a fost parasit. Ceva asemanator cu abandonul populatiei mayase. Insa nu toti turistii sunt de acord cu explicatiile ghidului. Unul dinte ei sugereaza faptul ca in anul de gratie 2012 nici un absolvent al Liceului industrial din Sig n-a trecut BAC-ul. In ton cu specificul national si in contextul dat e preferabil existenta unor ruine contemporane in detrimentul unei unitati de invatamant. Unii pereti s-au prabusit, creand spatii de cercetare arheologilor, altii stau inclinati, pentru ca proiectantul si constructorul au furat cu nerusinare tehnologia construirii Turnului din Pisa. Prin spioni numiti la acea vreme „capsunari” au furat tehnologia. Si apoi, era periculoasa moraliceste construirea celor zece garsoniere din incinta campusului. Oricand ar fi putut deveni ravnite bordele. Cat despre salile de clasa, ghidul explica faptul ca era obligativitatea de a invata alfabetul, de a-l citi pe Creanga, Eminescu, Caragiale si nimeni nu stie la ce ar fi servit. Unii turisti se inchina auzind toate aceste nazdravanii care s-ar fi putut intampla la maretul monument al neroziei, ba unul chiar exclama: „Lua-m-ar dracu@, ce nasol era atunci”. Prin stufarisul si baltile din jurul campusului, elevii urmau sa smulga buruieni pentru ierbar, sa prinda fluturi pentru insectar, sa adune broaste pentru disectie. „Ce scarbos, ce barbari, tipa o voce feminina din grupul de turisti, obiceiuri ramase de la daci, care erau si ei niste salbatici”. Printre blocuri ceramice, schelete din fier-beton, scanduri cu cuie, grupul de turisti se indreapta spre cateva gramezi de moloz care trebuiau sa fie sala profesorala. Aici ghidul a facut vorbire despre rezistenta eroica, pusa la cale de cateva generatii impotriva regimurilor instaurate de Sadoveanu, Blaga, Marin Preda si acolitii lor.

Autostrada ITransilvaniaI- obiectiv unic in galaxie
Venind prin partea vestica a Salajului, turisti de toate natiile au posibilitatea sa admire elemente extrem de valoroase din fondul turistic natural al comunei Marca. Vor poposi in Defileul Barcaului, se vor minuna de splendidele peisaje desprinse din Muntii Plopis. Insa ce ii va incanta cel mai mult si mai mult va fi fondul turistic de natura antropica. Vor zabovi putin turistii la biserica de lemn „Inaltarea Domnului” din Port, pentru ca de biserici din lemn e plin Salajul, si vor alerga intr-un suflet la autostrada. La acea autostrada botezata Transilvania si care s-a oprit la kilometrul 52. Desigur ar fi fost peste mana sa se construiasca toti cei 417 kilometri prevazuti in proiect, n-ar fi fost in ton cu legitimitatea noastra de a ne mentine identitatea nationala. Ce fel de romani am fi noi daca am tese o „panza” de autostrazi pe mirificele plaiuri mioritice? Asadar, turistii se vor inghesui sa admire si vor incerca sa priceapa cum un lucru inceput cu o anumita destinatie se poate „metamorfoza” intr-un timp relativ scurt. Nu vor intelege ei prea multe, dar vor fi bucurosi ca in jurul cofragelor s-au deschis buticuri care vor servi si pe bonuri de masa din Australia ori din insulele Oceaniei. Asta intr-o prima faza. Cu timpul insa, buticurile vor fi inghitite de cateva mall-uri cu parcari. Satenii din Port, Lesmir, Sumal ori Marca vor renunta incet, incet la magazinele satesti si isi vor cumpara cele trebuincioase din mall, pe euro ori dolari, pentru ca vor exista si case de schimb valutar. Mai apoi, medicii de familie isi vor deschide cabinete la marginea autostrazii, pentru a-si mari numarul pacientilor inscrisi si, evident, remuneratia. Cum in comuna Marca sunt dovezi ca exista o civilizatie prospera mult inainte de Hristos, s-ar putea sa se descopere cate un schelet vechi de 2000 de ani. Multi vor sustine ca de atunci a inceput construirea autostrazii. Si iar buluc de lume. Povestea va lua o asa amploare incat putini vizitatori vor crede ca lucrarile la autostrada au inceput in anul 2004. In zona se vor organiza excursii. Sute de excursii. Se vor scrie reportaje, in care vor fi elogiate betoanele, se vor turna filme cu aselenizari, iar in pauza dintre cadre se vor acorda interviuri si autografe. Reporterii vor transmite alternativ cum bate vantul pe contrasens. Cand frunzele copacilor de pe Muntii Plopis se vor ingalbeni vor fi organizate „Zilele Autrostazii”. Turistii se vor delecta cu tulburel, pastrama de oaie sau cei mai putin pretentiosi, cu mici si bere, ca tot nu se mai sarbatoreste in Salaj, de cativa ani buni „Ziua Recoltei”. Parastas la 7 ani de la inceperea lucrarilor nu s-a facut, pentru ca anul trecut autostrada Transilvania inca nu-si daduse de tot „duhul”. Era doar in agonie. La implinirea a 70 de ani de la baterea primului tarus se va imparti un cancioc cu mortar in care sta infipta o lumanare. Lumanarea se va pastra totusi pentru alte parastase, ca de pilda cel de 700 de ani ori de 7000 de ani, cand martienii si venusienii se vor intreba uimiti la ce ar fi folosit o astfel de constructie. Nu va lipsi nici soborul de preoti. La cate au sfintit ei dupa revolutie si le-au luat dracu@, sau in caz fericit au ajuns la fier vechi, ce mai conteaza o slujba in plus. Dupa cum nu mai conteaza nici cei peste un miliard de euro cheltuiti pe curelele de asfalt ale autostrazii si pe unul dintre cele mai mari viaducte din Europa. Pentru amatorii de turism ecumenic, biserica va incerca sa-i crestineze si mai apoi sa-i canonineze pe Sfanta Lopata, Precucernicul Buldozer, Prealuminatul Compactor care si-au dat obstescul sfarsit fara sa faca mare isprava.

Nostalgia Mioritei ai conductele fără apă de la Creaca
Daca tot se practica „all inclusive” (vezi oferte venite de pe alte plaiuri) este cazul sa devenim mai interesanti, mai atractivi, mai inventivi. Am putea, de pilda, noi salajenii, sa declaram zona turistica de importanta majora „Aductiunea de apa potabila din comuna Creaca”. Intr-adevar, turistii nu vor avea ocazia sa asiste la umplerea paharului, pentru ca in conductele de peste 19 kilometri lungime nu vor gasi o picatura de apa care sa o toarne spre revarsarea vasului, cu toate ca in centrul comunei de pe un panou li se da de inteles ca lucrarile trebuiau finalizate in luna lui Cuptor a anului 2008. In schimb vor afla de la localnicii din cele sapte sate prin care trece conducta ca pe alocuri a fost flendurita de cupa excavatoarelor, ca in unele asezari s-a turnat strat gros de pietris si asfalt peste ea, ca sobolanii si-au facut linie de metrou prin misterioasele cilindre de polietilena. 27 de miliarde de lei au fost ingropati in tarana satelor Jac, Brebi, Creaca, Lupoaia, Prodanesti, Borza si vizitatorii au ocazia sa-si etaleze abilitatile de arheologi. Rasplata va fi pe masura trudei. Urcand spre izvoare, mare va fi uimirea turistilor sa afle ca cele trei bazine de colectare a combinatiei dintre doi hidrogeni si un oxigen sunt aduse tocmai din insula britanica. Poate au folosit odata bailor regale. Acum stau parasite pe dealurile Jacului si ale Brebilor, pentru ca muierile autohtone nu vor sa urmeze exemplul englezoaicelor. Ele au ramas cu nostalgia Mioritei. Crestine ortodoxe cu adevarat, nu…anglicane. Desigur, grupurile de vizitatori ar putea sa se intrebe de ce o lucrare inceputa in 2007 si absolut necesara comunitatilor din zona nu s-a putut finaliza in mai bine de o jumatate de deceniu. Localnicii le vor raspunde ca cei doi alesi ai lor, in doua mandate diferite, s-au mancat intre ei precum Basescu cu Ponta. Chiar daca la noi nu se petrec atentate, in cazul de fata Guvernul a pus unul la cale. A taiat 4 miliarde de lei care ar fi fost necesari pentru amenajarea statiilor de pompare si de clorinare. Diriguitorii tarii sunt convinsi si astazi ca mult mai importanta este o zona turistica de natura antropica decat o magistrala de aductiune a apei. Mai ales ca meteorologii anunta trei ani de seceta cumplita. La ce ar folosi atunci conductele si bazinele si statiile? Vizitati asadar zona turistica Jac-Creaca-Prodanesti pentru ca aici aproape totul se petrece la timpul trecut! Veti avea ocazia sa fiti partasi la deteriorarea prezentului, a ceea ce a mai ramas din el. Veniti cat mai multi turisti si cat mai repede. Pe viitor se poate sa nu mai aveti ce vizita.

Hida face bani din Apocalipsă
Desi turistii din tara si de peste hotare nu se inghesuie sa viziteze „Campusul scolar” de la Hida, primarul comunei, Dorin Petrus, este optimist si spera sa scoata, daca nu intreaga suma de 24 de miliarde de lei pe care a investit-o pana acum in constructie, macar o buna parte din ea. In acest sens a facut pe dracu’ in patru si a reusit sa amenajeze subsolul cladirilor, acolo unde ar fi trebuit sa fie cantina si bucataria, sa toarne placi groase de beton peste zidurile tot de beton, si sa transforme spatiul subteran intr-un adapost, un fel de buncar pentru sute de persoane. Stie primarul ce stie si nu mai poate astepta pana in 2013, cand Inalta Curte de Casatie si Justitie se va pronunta in procesului dintre constructorul din Satu Mare si Primaria din Hida. Primarul stie ca in jurul datei de 20 decembrie va fi sfarsitul lumii. Adica va veni Apocalipsa. Multi dintre semeni sunt ingroziti, mai ingroziti decat atunci cand nu si-au luat carnetul de sofer, ori cand telenovela preferata a avut un final nefericit. Primeste primarul zilnic telefoane si emailuri, cu intrebarea daca mai este un loc la subsolul campusului pentru fatidicele zile de 20, 21 si chiar 22 decembrie. Ca si cum ar intreba daca mai are un loc la revelionul organizat de primarie. Sunt cetateni de pe intreg mapamondul care vor sa-si plateasca rezervarea la buncarul din Hida. Prim-edilul de Hida este convins ca va aduna atatia bani cat sa plateasca constructorul, pentru a nu intra primaria in insolventa judiciara. Si mai este convins ca dupa trecerea Apocalipsei, puhoaie de turisti vor invada linistita asezare de pe Valea Almasului. Pe retelele de socializare, cei care vor mai fi vor scrie impresii de la Apocalipsa. Se va vorbi de apucaturi dinaintea Apocalipsei si de dupa. Asezarile actualei comune Hida vor purta si ele denumiri noi. Centru de comuna probabil se va numi Campusul Salvator, Baica -Apocalipsa de Jos, Racas -Apocalipsa de Sus, Paduris – Urata, Trestia- Apocalipsa Sat si asa mai departe. Vor fi eliberate certificate de participant la Apocalipsa de catre functionarii primariei, iar asociatiile apocaliptice se vor certa intre ele, revendicand paternitatea dezastrului. Primaria se va alege cu sume fabuloase din turismul apocaliptic si toti localnicii din zona vor multumi din inima Guvernului pentru ca a sistat pentru totdeauna finantarea campusului.

Post Views: 64