Încet-încet, pare că revenim la normal și lumea înghețată brusc din mersul ei în urmă cu un an începe să se miște pe o coordonată firească. Aici, acasă, ne bucurăm deja de câteva măsuri de relaxare și pare că am reușit să învingem pandemia. Am văzut cum a trecut Radu Hanu prin pandemie în China, apoi Raul Balota în Berlin. Mergem acum în Canada, de unde ne povestește cum a fost viața în pandemie Cristian Debreczy. Unii dintre voi vi-l mai amintiți pe Cristian Debreczy, un nume semnificativ în presa sălăjeană a anilor 2000. Împlinește în august 45 de ani, este originar din Cehu Silvaniei și a activat ani buni în presa locală și regională. A plecat din Zalău, peste ”baltă”, în 2008, cu mulțumirea că i s-au deschis ochii suficient de mult ca să ia această decizie și cu regretul că n-a făcut-o mai devreme. În Canada s-a apucat de învățat, a urmat cursurile unei facultăți și s-a specializat în transporturi. Tot în transporturi și lucrează, la o linie aeriană care operează în nordul Canadei, acolo unde poți vedea aurora boreală în toată splendoarea ei. Nu a rupt legătura cu locul de baștină de tot, urmărește online ce se întâmplă în țară și nu întrezărește nicio ”auroră boreală” care să răsară aici, la noi. Dar, am vrut să aflăm cum a trecut prin pandemie acolo, acasă la el, în Canada.

De la o boală ”misterioasă” la pandemie

Cristian Debreczy spune că, inițial, s-a auzit de o boală ”misterioasă” care a apărut în China, dar a durat mult până să se isterizeze populația și mai mult timp până autoritățile canadiene să reacționeze.

”Nu mai rețin exact când, dar știu că am văzut la știri despre existența unei boli <misterioase> în China, fără ca autoritățile medicale să știe exact despre ce este vorba. Ulterior, au apărut speculații despre existența unei noi tulpini de SARS, acea pneumonie atipică care a afectat multe țări la începutul anilor 2000, daca mai ții minte. Evident că nimeni n-a putut să prevadă magnitudinea acestei pandemii, cu atât mai mult cu cât și organisme internaționale, gen OMS, au evitat să pronunțe cuvântul <pandemie>. Mai e și faptul că autoritățile chineze au declarat că totul e sub control, minimizând efectele bolii și lumea nu prea le-a luat în serios. Undeva prin ianuarie-februarie 2020, a apărut și primul caz de COVID în Canada, în Toronto. Aparent, a fost vorba despre un cetățean care a călătorit în China. Între timp, boala a început să apară în tot mai multe țări și deja cumva s-a instaurat o <isterie>, mai ales că televiziunile locale au început să prezinte și imagini din arhivă cu efectele SARS care a afectat și Canada în anii respectivi. Ulterior însă, au început să apară tot mai multe cazuri peste tot în Canada, evident mai întâi în marile orașe, precum Montreal, Vancouver, Toronto, Calgary etc. Și încet-încet am realizat că treaba e mai serioasă decât pare”, povestește Cristian Debreczy.

Reacție târzie a autorităților canadiene

Sălăjeanul stabilit în Canada spune că autoritățile de acolo au reacționat destul de lent. ”Să știi că răspunsul autorităților a venit destul de târziu. Țin minte că vedeam la știri cum, în Europa, țări precum Italia și-au suspendat zborurile către China și începeau să ia măsuri draconice. Undeva prin februarie, dacă bine rețin, Statele Unite și-au suspendat sau au limitat zborurile către Europa, iar numărul de cazuri în Germania, Italia, Spania creștea vertiginos. Cu toate astea, guvernul canadian a reacționat destul de târziu. Dacă nu mă înșel, primele măsuri au fost luate în martie 2020, când s-a impus carantina obligatorie pentru două săptămâni la întoarcerea în Canada. Au fost, apoi, suspendate zboruri către destinații unde existau raportate cazuri multe, au fost impuse măsuri de screening în aeroporturi (celebrele termometre pentru verificarea temperaturii) și, nu în ultimul rând, s-a decis închiderea graniței cu Statele Unite și limitarea călătoriilor către americani. Cred că măsura asta a fost una dintre cele mai dure. Gandește-te că SUA și Canada împart cea mai lungă, demilitarizată, graniță din lume, că SUA sunt principalul partener economic al Canadei, schimburile comerciale între cele două țări fiind de ordinul miliardelor de dolari pe zi. Evident, au fost exceptate de la această regulă persoanele care, prin natura meseriei lor, trebuiau să treacă granița, cum ar fi șoferii de camioane, persoanele care domiciliază într-o țară și lucrează în cealaltă. Și ăsta a fost primul semn că lucrurile încep să devină mai serioase”, își amintește Debreczy.

Canadienii și, implicit, sălăjeanul nostru stabilit acolo, au luat în serios situația doar când OMS a declarat pandemie.

”Sincer, pentru mine momentul de cotitură a fost atunci când OMS a declarat pandemia. Deși, atât OMS, cât și autoritățile naționale, unele, au gestionat prost la început întreaga problemă, cred că trebuiau luate măsuri pentru limitarea efectelor. De ce spun de momentul de cotitură? Pentru că la puțin timp după acest anunț, autoritățile canadiene au impus niște măsuri destul de dure. În primul rând, s-a decis instituirea unei interdicții de intrare în Canada a străinilor. Apoi, au fost organizate așa-numitele <rescue flights>, adică zboruri speciale pentru a aduce cetățenii canadieni înapoi în țară înainte de închiderea granițelor. Țin minte că s-au organizat multe zboruri către destinații populare unde canadienii își petrec concediile: Cuba, Republica Dominicană, țări din Europa. Evident, toate măsurile acestea au generat panică în rândul populației. Sunt de notorietate imaginile alea din SUA cu lumea îmbulzindu-se în magazine să-și cumpere apă, mâncare, hârtie igienică etc. Eh, cam așa a fost și aici la început. Lumea se îmbulzea să-și cumpere dezinfectanți, hârtie igienică, conserve… Țin minte că mergeam la magazin și vedeam rafturi goale și parcă erau secvențe din filmul The Walking Dead”, mai spune Cristian.

Măsuri dure, ca în România

Am vrut să aflăm care au fost cele mai dure măsuri luate în Canada și am aflat, deloc surprinzător, că și acolo canadienii au avut de respectat aceleași măsuri care ni s-au impus nouă aici: purtatul măștii, restricționarea circulației.

”Fiecare provincie din Canada își reglementează propriile măsuri, sănătatea fiind o competență a guvernului provincial, și sunt 10 provincii. Evident că fiecare provincie și-a stabilit o politică de <acțiune> în funcție de cum a evoluat sau evoluează situația. La noi au fost instituite o serie de măsuri care, ulterior, au fost anulate și apoi reintroduse, generând impresia că autoritățile nu știu să gestioneze corect pandemia sau că măsurile luate nu au fost menținute suficient pentru a evita o supraaglomerare a spitalelor. Pot să îți spun că au fost închise școli, redeschise după câteva săptămâni, închise din nou și tot așa; apoi a fost adoptată o măsură prin care nu aveai voie să fii pe stradă dupa ora 8 seara sau 9, până la 5 dimineața. Puteai fi oprit de poliție și, pentru a nu fi amendat, aveai nevoie de un motiv serios care să explice prezența ta pe stradă. De exemplu, ești asistent medical, ai lucrat în schimb de după-masă, mergi acasă. Trebuia să prezinți o scrisoare sau adeverință de la locul de muncă prin care să explice că ești socotit <personal esențial>, că munca ta presupune prezența ta fizică la locul de muncă. Cred că asta a fost una din cele mai dure măsuri luate la noi, plus imposibilitatea de a călători între diverse zone sau chiar provincii, pentru a nu fi un vector de transmisie a bolii. Au fost apoi măsuri de genul obligativității măștii, măsură contestată de unii, n-am prea înțeles exact de ce. Sau, în unele magazine, un control al numărului de persoane aflate în interior. Au urmat apoi închiderea magazinelor considerate neesențiale, a serviciilor neesentiale, a restaurantelor. Cred că asta a fost cea mai dură măsură, alături de interdicția de a te întâlni cu alte persoane, de a vizita, de a călători”, ne decrie Debreczy tabloul pandemic canadian care ni se înfățișează nouă exact ca ceea ce am trăit aici, în România.

Și tot ca în România, canadienii s-au împărțit în două tabere, pro sau contra măsurilor restrictive.

”Ca și peste tot, să știi că există două tabere. Prima care consideră aceste măsuri ca fiind necesare pentru a limita efectele pandemiei și întoarcerea la normalitate și a doua care vede în măsurile impuse un atac la libertățile individuale. Și aici au existat manifestații în stradă împotriva obligativității măștii, de exemplu, așa cum au existat în România sau în alte țări. Eu m-am amuzat o dată de o postare pe facebook care reprezenta un politician la “modă” în ziua de azi în România și care spunea (sau, mă rog, nu știu dacă erau exact cuvintele ei), că <masca mă protejează de covid cum mă protejează chiloții de viol>. Am râs copios și țin minte că am comentat la acea postare. Per ansamblu însă, să știi că lumea a respectat măsurile decise”, mai spune Debreczy.

Cum îi afectează pandemia pe oameni

Cristian Debreczy spune că ar fi vrut să vină în vizită la părinți anul trecut, însă pandemia i-a stricat planurile.

”Cel mai greu este să îți planifici ceva pentru că nu știi cum evoluează situația și ce măsuri vor fi luate ca adaptare la această evoluție. În 2019 mi-am propus ca în 2020 să vin în țară. N-am putut. Am zis ok, lasă că vin în 2021. Nu știu dacă voi putea anul ăsta. Sper. Să știi că pandemia asta a schimbat și modul în care noi, oamenii, interacționăm. Lipsa posibilității de a ieși, de a te întâlni cu prieteni, că la urma urmei suntem ființe sociale, de a călători, își pune amprenta asupra comportamentului. Noi, adică eu și familia mea, am avut norocul să nu fim afectați de pandemie pe plan profesional, în sensul că nu ne-am pierdut locurile de muncă sau ceva de genul acesta, așa cum s-a întâmplat cu mulți alții. Însă, forțat de împrejurări și de iarna lungă, am pierdut destul de mult timp on-line și pot să îți spun că am intrat în discuții contradictorii cu multe cunoștințe, prieteni care acum au devenit foști prieteni sau colegi de muncă. Gândește-te puțin că în 2020 au fost două evenimente majore care au divizat lumea: 1. pandemia asta, care a generat tabăra <oilor>, adică ăștia care respectăm regulile, și cea a negaționiștilor, care nu cred în COVID, anti-vaxxeri, teoriile cu 5G și Bill Gates și 2. alegerile din SUA, care au împărțit lumea în tabăra pro-Trump și anti-Trump. Asa că am avut parte de <distracție”, nu glumă>, explică fostul jurnalist sălăjean.

Campanie de vaccinare în plină derulare în Canada

Am fost curioși să aflăm și care este impactul apariției vaccinurilor anti-covid în Canada.

”Greu de cuantificat încă. Campania este în plină desfășurare, abia a început vaccinarea pentru categoria de vârstă 18 ani. Prima oară s-a vaccinat personalul esențial, cadrele medicale și persoanele în vârstă pentru că această categorie a fost și cea mai afectată, cele mai multe decese înregistrate fiind la nivelul vârstnicilor. Apoi s-a început pe categorii de vârstă. Dacă ar fi să îmi dau cu părerea aș putea spune că la nivel de provincie, în Quebec, lumea își dorește cu tărie să revină la normalitate și pentru asta cred că vaccinarea va fi un succes. Evident că există critici, evident că rezultatele reale vor fi văzute peste câțiva ani, după ce toate datele vor fi culese și prelucrate, dar, din ce văd atât la noi, cât și în alte provincii, lumea se vaccinează și asta e un lucru bun”, spune Debreczy.

Cristi se declară categoric pro vaccin și explică și de ce.

”Cred în știință, iar medicina nu a ajuns încă la capătul cunoașterii. Datorită oamenlor de știință am ajuns azi la aproape 8 miliarde ca populație. Pentru că sunt absolut convins că dacă vitamina C sau extractul de izmana ursului ar fi panaceul universal, ar fi niște mărfuri cotate și tranzacționate la bursă așa cum sunt petrolul, aurul și multe altele. Dar fiecare e liber să creadă ce vrea, așa cum sunt unii care încă cred că pământul e plat. Deci, nu trageți, oameni buni!”, spune Cristi Debrezcy, amuzat de teoriile antivacciniștilor.

Cum s-a schimbat viața canadianului obișnuit în ultimul an?

”Ar fi multe de povestit pe tema asta. S-au schimbat multe în toate planurile. Asta ar putea fi, dacă vrei, o temă pentru un alt material” – Cristian Debreczy.

În ceea ce privește planurile post-covid, Debreczy spune că a rămas la planul inițial, de a veni în România.

”Să vin în România în vizită, să pot să am timpul și ocazia să călătoresc. Nu mi-am făcut planuri pe termen mediu sau lung. Nici măcar pe termen scurt. Mă voi adapta și îmi voi stabili prioritățile în funcție de cum evoluează pandemia”, concluzionează Cristian Debreczy.

Post Views: 133