Asa s-ar putea defini scena petrecuta joi, 15 ianuarie a.c., in jurul orei 11, in preajma Muzeului de Istorie din municipiul Zalau.
In colt, pe gardul din apropierea cladirii, sedea ghemuit privind in gol un tanar fara tinerete. Un oropsit al destinului si al societatii. Unul dintre cei pe care ii intalnim zilnic umbland hai-hui pe strazile orasului, purtand nevinovat stigmatul unui dezechilibru psihic. La ora aceea, in zona pietei era un adevarat furnicar. Oameni si masini, forfota si graba. In curtea de dincolo de gard, un grup de adolescenti – baieti si fete – conversau indreptandu-se spre poarta muzeului. Un grup razlet, de vreo 3-4 baieti, zaboveau amuzandu-se tinereste, probabil pe seama vreunei glume spusa cu haz de unul dintre ei. Cel care parea a fi protagonistul veseliei, imbracat intr-o tinuta ingrijita, s-a desprins dintre amicii sai si s-a indreptat in fuga spre locul unde ^copilul nimanui^ statea cu spatele la ei, absent la tot ce se intampla in jurul sau.
Intuitia de moment a observatorului, cum ca tanarul intentiona sa-i potoleasca acestuia foamea cu sandvisul care ii prisosea, s-a spulberat intr-o clipa. Atunci cand pumnul sau barbar l-a izbit in crestet pe amaratul de pe gard. In timp ce teribilistul s-a intors razand la admiratorii sai, victima naucita s-a chircit sub lovitura cazuta ca din cer. Apoi, brusc, a sarit sus si a zbughit-o pe carosabilul ticsit de masini in trafic. Noroc ca, in zona aceea, acul kilometrajului este temperat de regula, iar cel de la volan a avut rabdarea si intelepciunea sa astepte calm potolirea spectacolului zbuciumat dat de cel aparut in fata sa. Fugind apoi ca un caine haituit, a zguduit vazduhul plumburiu cu ecoul urletelor si injuraturilor care se rostogoleau nestavilit din gura lui.
Trecatorii, deranjati bineinteles de scena careia majoritatea dintre ei i-au vazut doar epilogul, nu si inceputul, protestau fiecare in felul lui. Si mai ales acuzand autoritatile ca tolereaza ^nebunii^ sa-si faca de cap in locuri publice.
Fara indoiala, teribilistul n-a fost inclus in acea catalogare. El se afla in umbra faptei sale. El, adevaratul vinovat de cele petrecute in acel rastimp de cateva minute, a trecut dezinvolt prin multimea de pe strada. N-ar fi exclus ca maine sa-si gaseasca o alta victima, pe seama careia sa se distreze miseleste. Lui nu-i este frig, nici foame. Lui nu-i lipseste nimic atata vreme cat are sanatate, are parinti iubitori si un loc unic numit acasa. Si mai ales, pumnul misterios al destinului pe el l-a ocolit, din fericire. Dar maine, cine stie?!