Era o zi de duminica, pe 23 februarie 1919, când George Pop de Basesti, una dintre cele mai mari personalitati pe care le-a dat Salajul istoriei, trecea în eternitate. A avut însa marea bucurie sa vada cu ochii sai împlinit visul de veacuri al românilor, desavârsirea unitatii statale, la 1 decembrie 1918, vis pentru care a luptat întreaga sa viata. La marele praznic al natiunii române de la Alba Iulia i s-a acordat cinstea de a prezida Adunarea Nationala, iar a doua zi a fost ales ca presedinte al Marelui Sfat National, parlamentul provizoriu al Transilvaniei.

rn

George Pop de Basesti si-a pus întreaga viata în slujba poporului sau, dar spre deosebire de alti politicieni si averea pe care el a acumulat-o de-a lungul vietii.
În prezentul articol ne propunem sa scoatem în evidenta câteva din actiunile de mecenat prin care si-a ajutat semenii, opera care a culminat cu testamentul sau, prin care dona întrega sa avere Capitlului mitropolitan din Blaj, spre administrare, în folosul poporului român.
În ceea ce priveste averea lui George Pop de Basesti aceasta s-a acumulat de-a lungul timpului. Astfel, din 100 de jugare pe care le-a mostenit în hotarul comunei Basesti, el a ajuns la o mare proprietate de peste 3.000 de jugare. O buna parte din zestrea nevestei sale, Maria Losonti, care avea proprietati în Cluj si Nusfalau, a vândut-o si a cumparat altele în comunele învecinate cu Basestiul. O alta parte a averii sale a obtinut-o prin munca si chibzuinta. Marea lui calitate de gospodar se poate observa în lucrarea sa "Economia câmpului", lucrare premiata de despartamântul simleu al Astrei.

Sprijinul acordat bisericii si scolii

rn

George Pop de Basesti a fost un om religios si cu frica de Dumnezeu, ajutând atât biserica, cât si pe reprezentantii ei. Bineînteles ca de cel mai mare ajutor s-a bucurat biserica din satul sau natal. El a initiat reparatii capitale la biserica din Basesti, cheltuind din banii proprii aproape 12.000 de coroane.
Episcopul diecezei Gherla, Vasile Hossu, îi multumeste printr-o adresa oficiala, în anul 1914, pentru "marinimoasa jertfa adusa spre promovarea maririi lui Dumnezeu si a binelui spiritual".
Orfelinatului românilor uniti de la Blaj îi doneaza, în anul 1916, suma de 10.000 coroane. Mitropolitul Victor Mihaly îi multumeste "pentru binele public, jertfind din greu pentru toate institutiunile noastre românesti greco-catolice, culturale si de binefacere".
În anul 1917, la initiativa bisericii din simleu se pune temelia unui internat pentru copiii românilor salajeni. Într-o scrisoare adresata preotilor Gavril Vaida si Valentin Coposu din Bobota, datata 28 iulie 1917, vicarul Alexandru Ghetie le cerea "sa se înroleze sub stindardul cultural al internatului" si sa ajute cu bani, dând exemplul lui George Pop de Basesti, "mecenatul marinimos al neamului nostru", care a donat suma de 50.000 de coroane.
În anul 1918, guvernul maghiar intentiona sa desfiinteze liceul românesc din Blaj, motivând lipsa de fonduri materiale. Vazând primejdia care ameninta cel mai vechi institut de cultura românesca din Transilvania, simbol al rezistentei românilor împotriva maghiarizarii fortate, "i s-au umplut ochii de lacrimi", si a afirmat urmatoarele: "Asta nu se va întâmpla". El a donat atunci suma de 40.000 de coroane pentru întretinerea materiala a liceului.
Învatatorii salajeni beneficiau si ei de ajutorul marelui mecenat. Astfel, în fiecare an, primii 2 învatatorii care instruiau cel mai mare numar de analfabeti erau premiati cu câte o vaca cu vitel si o scroafa cu purcei. Aceste premii s-au acordat si în perioada 1894-1895, când George Pop era închis la Vacz, în urma procesului memorandistilor. Ziarul "Tribuna" din 28 ianuarie 1894 scria ca, de Craciun, George Pop daruise elevilor saraci din Basesti 24 de sumane, 24 de palarii, 10 perechi de încaltaminte, 40 de naframi si fructe pentru toti copiii, iar celor din Baita, 22 de sumane, 17 palarii, 16 perechi de încaltaminte, 24 naframi si rechizite scolare (tocuri, penite, creioane, hârtie, etc.). Acesta era o traditie care se repeta anual cu ocazia sfintelor sarbatori de Craciun.
Pentru sprijinirea culturii si învatamântului românesc si îmbunatatirea situatiei materiale a românilor salajeni s-au înfiintat mai multe banci românesti, cea mai mare fiind banca "Silvania" din simleu. La înfiintarea lor un rol foarte important i-a revenit lui George Pop de Basesti, secondat de finului sau, Andrei Cosma, alta personalitate marcanta a Salajului istoric.

rn

Ajutorul dat presei românesti

rn

"Badea George", cum îi spuneau contemporanii, a fost printre putinii care si-a dat seama de rolul fundamental pe care îl avea presa în lupta nationala pe care o duceau românii în acele vremuri de restriste. El va face tot posibilul sa-i ajute pe ziaristii români.
Primul ziarist pe care l-a ajutat a fost Alexandru Roman, directorul ziarului "Federatiunea" din Budapesta, profesor universitar si membru al Academiei Române. Pentru ca a tiparit documentul "Pronunciamentul" de la Blaj, în coloanele ziarului pe care îl conducea, Alexandru Roman a fost închis un an de zile si amendat cu 500 de florini. La auzirea acestei vesti, George Pop lanseaza un apel umanitar, însotit de liste de subscriptie, pentru sprijinirea fruntasului român aflat în închisoare. El personal a donat suma de 315 florini pentru acest fond din care a trimis, de mai multe ori, bani sotiei lui Alexandru Roman, Leontina Roman, si lui Ioan Porutiu, redactorul ziarului "Federatiunea".
Dupa anul 1905, când Partidul National Român din Transilvania adopta tactica activista si românii trimit parlamentari la Budapesta, se simtea nevoia unui ziar românesc. La sfârsitul anului 1906 si începutul anului 1907, la Budapesta apare ziarul românesc "Lupta". George Pop de Basesti trimite de mai multe ori sume consistente de bani pentru sustinerea acestui ziar. În total, a trimis suma de 45.000 de coroane.
În timpul rascoalei din anul 1907 din Vechiul Regat, George Pop de Basesti a deschis o lista de subscriptie pentru familiile taranilor care au fost victime. El personal a donat Crucii Rosii din Bucuresti suma de 2.000 de coroane, cerând, totodata, îndurare pentru cei razvratiti si alinare pentru vaduvele celor ucisi. Pentru aceste acte de profunda umanitate el primeste multumiri din partea societatii Crucea Rosie. Însasi regina României, Elisabeta, îi scrie de la Sinaia, în luna octombrie 1908, multumindu-i pentru ajutorul acordat: "Va multumesc cu cea mai adânca bucurie si recunostinta de ajutorul la lucrul mare".
Un alt ziarist care s-a bucurat de ajutorul lui George Pop a fost redactorul ziarului "Lupta", George Stoica, care era închis la Seghedin, tot pentru cauza româneasca. Acesta îi multumeste într-o scrisoare, din care spicuim urmatoarele: "Pentru prima data, ca barbat, mi-au dat lacrimile. Momentul acesta nu-l voiu uita în vieata mea. De aceea nobila D-voatra fapta ma îndeamna sa va aduc cele mai calduroase multumiri, dar în acelasi timp ma face sa ma mir, de ce când e vorba de putina jertfa, nu se gaseste decât un George Pop de Basesti, iar când e vorba de dat sfaturi, se ridica rebegitii".
Lui Aurel Muresianu, prietenul sau, care era director al ziarului "Gazeta Transilvaniei", îi trimite bani, platind 50 de abonamente, pe o jumatate de an pentru învatatori, plus înca 10 abonamente pentru Basesti.
În anul 1909, Aurel Muresianu trece la cele vesnice, iar pentru sustinerea prestigiosului sau ziar se înfiinteaza o societate comandita. Problema aparitiei, în continuare, a acestui ziar este considerata ca fiind una de interes national. George Pop de Basesti plateste suma de 100 de coroane ca sprijinitor al acestei societati de comandita.
Fruntasul român Nicolae Vecerdea afirma ca a colindat toate orasele transilvanene dar "nici cei mai buni ai nostri nu sunt asa de însufletiti si generosi. Numai unul este Badea George si eu doresc din adâncul inimii mele ca acest Bade George sa ne traiasca voinic la multi ani, ca sa învatam cum trebuie sa ne iubim neamul si cum sa jertfim pentru el".
În timpul Primului Razboi Mondial, în momentele de criza care au afectat si presa, George Pop a donat 10.000 de coroane fundatiei pentru ajutorarea ziaristilor români din Ungaria, donatie pentru care secretarul acestei fundatii, Ioan I. Lapedatu, îi multumeste într-o scrisoare.

rn

Testamentul lui George Pop si al fiicei sale Elena

rn

În anul 1914 a început cea mai mare conflagratie pe care o cunoscuse omenirea pâna atunci – Primul Razboi Mondial. În aceste împrejurari vitrege si aflându-se la o vârsta înaintata, George Pop de Basesti se hotaraste sa-si scrie testamentul. Astfel, pe data de 11 noiembrie 1914, împreuna cu fiica sa, Elena, se prezinta în fata notarului din Dej Otto Schilling si a canonicului de Blaj, Iosif Hossu. Prin testament, el doneaza, împreuna cu fiica sa, averea agonisita cu truda o viata întreaga, Capitlului mitropolitan din Blaj, "spre marirea atotputernicului Dumnezeu si în favorul desvoltarii culturale a poporului român". Pentru atingerea acestui nobil scop se prevedea înfiintarea unei scoli poporale agricole, burse pentru studenti si elevi, înfiintarea altor institutii culturale românesti, îngrijirea bisericii si a scolii românesti din Basesti si camin pentru cei care e vor distinge în domeniul literaturii si educatiei. Averea sa a fost evaluata la peste 4 milioane de coroane.
Testamentul lui George Pop de Basesti reprezinta un document de mare valoare pentru noi, deoarece arata modul cum o mare personalitate a muncit o viata întreaga numai în folosul poporului român si a semenilor sai, carora le lasa întreaga avere, însa cu responabilitatea de a o înmulti si folosi în nobilul scop al educatiei nationale.
La final, ne întrebam retoric: Când se va reînvia traditia mecenatului în cultura si educatie? Când ne vom da seama ca de ele depind viitorul unei natii? Când vom avea un urmas demn de faptele lui George Pop de Basesti?

rn

 

Post Views: 97