In 1998, la prima editie a Zilelor Zalaului, nu prea stiam cu ce se „mananca” sarbatoarea asta. Am inteles ca ne sarbatorim orasul, zilele cetatii, si ne-am prins rapid cum sta treaba cu micii, berea si distractia. Suntem latini, n-avem nevoie de multe imbolduri sa devenim galagiosi si sa ne manifestam bucuria. S-au scurs 15 ani de la prima editie a zilelor cetatii, dar sarbatoarea se desfasoara cam dupa acelasi sablon. Intre timp, sarbatoarea orasului a devenit pentru unii un motiv de a-si programa vacantele taman in aceasta perioada, tocmai pentru a pleca din orasul sufocat de mirosul micilor. Altii, multi dintre ei stabiliti in alte parti ale tarii sau ale lumii abia asteapta sa se intoarca acasa de Zilele Zalaului. Tot in vacanta programata. De gustibus non disputandum, spune proverbul latin. Ar mai fi o categorie de persoane care isi doresc in secret sa dispara toti micii, toata berea, si sa nu se mai auda nici o muzica niciodata pe fata pamantului. E vorba de „chinuitii” care locuiesc pe bulevard, in zona Galeriilor Meses, care an de an trebuie sa suporte tot Zalaul incaltat in „sufrageria” lor timp de trei zile. Fie ca le place fie ca nu, e ordin de la imparatie. Pentru cei mai elevati locuitori ai orasului, zilele cetatii sunt un bun motiv de-a mai infiera odata lipsa de cultura, manelizarea bulevardului si afluxul de tarani veniti sa-si ocupe loc la terasa. Orice terasa. Dar chiar si asa, cu principii solide si preocupari intelectuale, ii vezi si pe ei, asa” in trecere, pe la cate o terasa. Si parca nici nu-i deranjeaza asa de tare manelele cata vreme micii sunt gustosi si berea buna. Comerciantii isi freaca mainile de bucurie, nici nu stiu ei prea bine in ce oras se afla. Vanzare sa fie. Cu o multime de plozi scapati liber pe bulevard, e imposibil sa nu faca vanzare. Toate maimutariile si chestiile ieftine, zgomotoase, lucitoare, pocnitoare si palpaitoare ii fac pe cei mici sa delireze de bucurie si pe parinti sa scoata rapid banii din buzunar, sa le cumpere ce vor pentru a ajunge in sfarsit sa se aseze si ei linistiti la o terasa. Copiii mai marisori si adolescentii isi varsa toata adrenalina din inaltul cerului si urla din toti rarunchii cand se dau pe „ciocan”. „A fost tare, cool si supercool”, spun cei mai curajosi dupa ce ating din nou pamantul cu picioarele. La masinute e tot timpul coada. Parintii care se dau cu copiii mici sunt parca mai bucurosi decat micutii care stau oarecum crispati, nestiind de ce e tati asa de bucuros ca se da intr-o masinuta. Nu credem ca pe zalauanii dornici de distractie ii intereseaza neparat de unde provine numele cetatii noastre. Le spunem, totusi. Dupa cum spune Wikipedia, denumirea orasului Zalau vine de la stramosii nostri daci, care in limba lor au dat acestei zone numele de valea vinului – Zilai – care a ajuns pana in zilele noastre cu numele de azi – Zalau. Nu stim cum o fi fost pe vremea dacilor din valea vinului, dar e clar ca sloganul dupa care se desfasoara acum zile orasului este „sa curga berea”!

Post Views: 143