Am ajuns sa traim în lumea în care domeniul minciunii e mult mai crezut decât domeniul adevarului. Daca pâna nu demult cuvântul minciuna circula timid prin viata civila, în ultima vreme a devenit tot mai frecvent în viata politica, de unde se cauta a fi alungat adevarul. Utilizarea termenului a crescut la noi în special în preajma alegerilor, fie ele locale ori parlamentare. De pilda, în timpul campaniei s-a lansat ideea ca Dacian Ciolos ar fi fiul adoptiv, unii au zis natural, al lui George Soros. Apoi s-a mai zvonit ca tehnocratii vor sa ne vânda tara, ori ca „neamtul” (adica presedintele Iohanis – n.a.) ne ia tot, pe când social-democratii vor da totul populatiei. Se pare ca o parte a electoratului a dat crezare minciunii. Nu credeam sa ajung vremuri în care minciuna sa locuiasca pe tronul adevarului. Prin minciuna se câstiga privilegii, cei implicati nu rosesc, ci tin cu dintii de minciuna. Nu mai departe zilele trecute liderul PSD Liviu Dragnea a lansat ideea ca Guvernul Ciolos ar fi „delapidat” 10 miliarde de lei. Si, vezi Doamne, din cauza acestei gauri la buget, PSD-ul nu-si va putea onora promisiunile facute în campania electorala. Si s-ar putea sa fie crezut de multi. Minciuna în sfera politica nu este sanctionata, ci doar comentata. Minciuna de pe urma carora unii trag foloase are cautare în societatile în care mediocritatea si analfabetismul au deja statut. Si la noi, dupa cum se vede, are un statut solid. Si demult. Vorba lui Vlahuta, „Minciuna sta cu regele la masa/ Dar asta-i cam de multisor poveste…”