A trecut, asa cum a trecut, cu bune, cu rele, prima faza a tambalaului pricinuit de alegerile prezidentiale. Peste doua saptamani vom sti cine va incaleca jiltul de la Cotroceni pentru o jumatate de deceniu. Indiferent de culoarea presedintelui (culoare politica vreau a zice) o tristete fara margini ma cuprinde cand ma gandesc ca agricultura Romaniei, tot Cenusareasa va ramane in comparatie cu suratele ei din celelalte state euro-pene. Suntem cu 44 de ani in urma fata de media agriculturii din Comu-nitatea Europeana. Care presedinte ar putea injumatati macar aceasta perioada vreme de cinci ani?! O recenta previziune a celor care stiu sa scruteze viitorul, cum s-ar zice a futurologilor, o spusa a lor asadar, nu-mi da pace de la un timp. Potrivit acestora cam prin anul 2050, agricultura Romaniei ar putea ajunge la nivelul de azi al agriculturii medii din statele europene. Numai ca niciodata de cand ne stim, am rezistat, cu presedinti mai buni cu presedinti mai slabi. Istoria ne-a devenit argument al duratei, iar viitorul motiv existential. Cu alte cuvinte trebuie sa ne pese ce si cum se va intampla, cu noi, cu pruncii ori cu nepotii nostri. Asa ca nu avem dreptul indiferent de presedinte, nu avem dreptul sa lasam lucrurile la voia intamplarii. Respon-sabilitatea apasa pe umerii nostri. Sintagma „dupa noi potopul” nu este de sorginte biblica. Asa ca domnule presedinte care vei ocupa jiltul de la Cotroceni, nu te ghida dupa aceasta sintagma si apleaca-ti urechea la spusele norodului, cu precadere ale celor ce scormonesc tarana pentru ca painea domiei tale sa fie crescuta-n miez, rumena si satioasa.

Post Views: 65