Mulţi dintre semenii noştri impărtăşesc părerea conform căreia in ţara asta nu se mai poate face nimic constructiv, că nimeni nu poate opri furtul, corupţia evaziunea. Mulţi se simt oarecum frustraţi şi incearcă să se resemneze cat pot, alţii simt cum nivelul stresului le creşte de la o zi la alta. Criza, controale peste controale, mici afaceri care nu mai merg, venituri in scădere faţă de ratele bancare, care răman constante, reprezintă o mulţime de cauze care ii fac pe mulţi să se resemneze şi să nu mai dorească să facă ceva constructiv. Practic, iniţiativa acestora paralizează in faţa stării de fapt a economiei romaneşti. Nu vreau să fiu ironic, dar globalizarea asta pe care o idolatrizăm ori o uram ne aduce un mare avantaj, şi anume libera circulaţie a forţei de muncă. Eşti bun pe domeniul tău, ai investit timp, efort şi bani pentru a junge la un anumit nivel, atunci poţi să alegi cui ii vei vinde munca ta şi poţi duce un trai decent oriunde in lumea asta. Deja mulţi romani procedează astfel şi nu stau resemnaţi cu mainile in san. Nu vreau să incurajez munca la străini, dar nici nu vreau să văd semeni de-ai mei pierind de inaniţie pe mirificul plai mioritic. Dacă altfel nu se poate, luaţi-vă bocceluţa in spinare şi uitaţi de „tăramul ingerilor”, cum definea papa spaţiul romanesc. Că doar o viaţă are omul…