Traim intr-o democratie a furtului

Tocmai ce s-au incheiat alegerile locale si peste doar cateva luni vom fi chemati din nou la urne, de aceasta data sa ne alegem reprezentantii in Parlamentul Romaniei. Si la alegerile din 10 iunie votul a fost unul negativ, pentru a nu stiu cata oara in istoria post-decembrista. Adica, am votat ca sa nu iasa un anume partid, nu ca sa ne alegem conducatorii, dupa principiul raului mai mic. Am ajuns sa nu votam cu cel care poate implementa cele mai bune proiecte pentru comunitatea locala, ci cu politicianul care a furat mai putin. De fapt, “furt” a fost cuvantul care a caracterizat si aceasta campaniei – electorala. Candidatii s-au acuzat unul pe altul de furt, in loc sa prefere o dezbatere publica discutand despre programul electoral care este mai bun, mai credibil si mai realist. Si nu doar candidatii pot fi caracterizati cu ajutorul cuvantului “furt”, ci si alegatorii. Sa furi alegerile este una dintre cele mai vechi meserii din lume. S-a nascut odata cu politica, a doua meserie ca vechime din lume, dupa prima pe care o stim cu totii. Pentru 50 sau 100 de lei te duci la vot doar ca sa faci poza la stampila pusa pe candidatul de la care ti-ai luat mita. Singurii cinstiti au mai ramas doar cei care nu au cum sa fure. Democratie inseamna “forma de organizare si de conducere a unei societati, in care poporul isi exercita puterea in mod direct sau indirect”. Cand cel in mana caruia sta puterea a ajuns sa fure, putem spune ca traim intr-o democratie a furtului. Sperante de mai bine nu sunt. Si noile alegeri parlamentare vor fi umbrite de vechile metode de furt electoral sau, din dorinta de a ajunge la ciolan, poate ca vor inventa metode noi.