Tradiţiile sunt de acum in lada de zestre

Am străbătut în acest Post al Crăciunului mai multe aşezări sălăjene din mediul rural pentru a afla cum se pregătesc locuitorii lor de Crăciun, ce tradiţii mai sunt încă păstrate de Sărbătorile de iarnă. Am ajuns în satul Mesteacăn, comuna Almaşu, mizând pe faptul că localitatea este situată la mare distanţă de drumul care duce spre Huedin şi că în acest colţ de lume aşa-zisa civilizaţie a pătruns mai greu, iar tradiţiile n-au dispărut de tot.
Ghid ne-a fost Grigore Bălan, om al locului, poet şi un bun cunoscător al obiceiurilor din zonă. Grigore se apropie de 70 de ani şi îşi aminteste că în urmă cu un sfert de secol satul număra 230 de suflete. Acum, dacă au mai rămas 80 – 90. Majoritatea sunt bătrâni. Tinerii au plecat la oraş ori la muncă în străinătate. “Tradiţiile sunt multe de Crăciun şi de Anul Nou şi de Bobotează. Mai bine zis, au fost. Unele au rămas în lada de zestre. Odată cu plecarea tineretului, nu mai e cine să ducă mai departe zestrea strămoşească. Multe familii nu-şi fac nici brad de Crăciun, pentru că, spun oamenii, sunt prea bătrâni şi nu le vine nimeni în vizită. Puţinele case locuite din Mesteacăn sunt colindate acum de o mână de copii veniţi în vacanţă la bunici. Vin de fapt de la oraş şi învaţă de la bătrâni colinzile şi mulţumiturile. Dar e bine şi aşa. S-ar putea ca odată, când vor încerca să deschidă lada de zestre cu tradiţiile locului, ea să fie goală”. stop_coloana Cam asta este imaginea pe care ne-o face Grigore Bălan despre tradiţiile din Mesteacăn.
În satul Muncel din comuna Cristolţ, gazdă ne-a fost Anuţa Păşcuţ, o femeie de 65 de ani, care trudea la plămădirea câtorva cozonaci. “Pentru Crăciun – zice femeia că îi face – că cei din comerţ nu ne plac.” Am aflat că pe vremea ei, adică atunci când era tânără, în sat erau cinci rânduri de colindători. De cu seară ve- neau copiii cu steaua, după care urmau fetiţele. Pe la miezul nopţii, feciorii din sat colindau la casele la care erau fete. După ei, veneau familiile de colindători, de la unii la alţii, ba îşi mai colindau şi rudele. Când se crăpa de ziuă, bătrânii satului vesteau şi ei Naşterea lui Iisus. Colinda se plătea pentru cei mici cu colăcei, nuci şi mere, iar pentru ceilalţi se întindea masă la fiecare casă. Acum, colinda se plăteşte cu bani. Îmbucurător este faptul că de Crăciun, de Anul Nou şi de Paşte bătrânii satului se mai îmbracă în straie populare, nădăjduind că tradiţiile cu care au venit pe lume şi pe care le-au dus mai departe nu vor dispărea odată cu ei.