Doi tineri din Poiana Blenchii, dupa ce au trudit in jur de zece ani prin viile si ogoarele Spaniei, s-au intors in locurile de bastina pentru a pune pe roate o ferma. Ei nu au banuit ca astazi in Romania tinerii care vor sa faca ceva si se zbat sa reuseasca sunt dati la o parte. Liviu Chifor si Emil Contis, cum spuneam, ambii din Poiana Blenchii, au depus proiecte pe celebra Masura 112 – Instalarea tinerilor fermieri. Pro-iectele lor au fost declarate eligibile, dar nu exista finantare pentru ele. La fel ca pentru alte 57 de proiecte din Salaj si in jur de 3.000 din tara.
Liviu Chifor a achizitionat din banii stransi in Spania toata gama de utilaje agricole, cu exceptia combinei. A inceput cu 15 porci, 15 capre, 50 de familii de albine, 40 de ari de legume, doua hectare de grau, cateva hectare de porumb. Ce mai, fermier in toata regula. „Vreau sa va spun ca n-am crezut ca e atata birocratie in Romania. Mi-am dat seama in timpul intocmirii dosarului, cand am umblat pe la toate agentiile si directiile posibile pentru a aduna toate actele. A durat aproape o luna, cu 7-8 ore pe zi”, a spus dezamagit Liviu. Aceleasi peripetii le-a trait Emil Contis. Problema este ca acesti tineri fermieri, si ca ei multi altii, au alergat de colo colo, au consumat timp, pe care puteau sa-l investeasca in altceva, au consumat bani, benzina, nervi. Dar cel mai mult, cred eu, ca au acordat un credit destul de mare acestei masuri, si-au pus toate sperantele in ea, ca dupa un an de asteptare visele sa le fie calcate in picioare.

Dupa 60 de zile, documentele se distrug
La prima notificare, atat proiectul lui Liviu Chifor („Exploatatie agricola”), cat si cel al lui Emil Contis („Exploatatie agricola”), au fost declarate eligibile. La a doua notificare, cele doua pro-iecte au ramas in continuare eligibile, dar „in urma aprobarii de catre Consi-liul de Selectie a raportului de selectie din data de 5.07.2013, proiectul dumneavoastra este declarat neselectat pentru finantare”, se spune in notificarea semnata de directorul adjunct al Oficiului Judetean de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, Dorin Urs. In aceeasi notificare, tanarul fermier este anuntat sa-si ridice proiectul in termen de 60 de zile de la confirmarea de primire a notificarii. „Nerespecta- rea acestui termen conduce la pier-derea valabilitatii dosarului cererii de finantare si implicit la casarea si di-strugerea documentelor depuse la Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit” (APDRP)

Renuntarea la finantare, de musai ca de voie buna
Bineinteles, dupa primirea notificarii, Liviu Chifor si Emil Contis se prezinta la OJPDR Salaj pentru a ridica documentatia depusa. Aici ii asteapta o alta surpriza. O surpriza umilitoare. Pe langa ca proiectele lor eligibile n-au primit finantare, li se conditioneaza sa semneze o „Cerere de renuntare la cererea de finantare”. Asta ar insemna ca fermierul renunta de buna voie si nesilit de nimeni la cererea de finantare. Exista cerere tiparita care ti se baga sub nas sa o semnezi, daca vrei sa-ti primesti dosarul inapoi, fara a fi distrus. Reproducem mostra de umilire: „Catre OJPDRP Salaj, director adjunct. Va rugam sa aprobati renuntarea la ce-rerea de finantare cu restituirea exemplarului original al cererii de finantare pentru proiectul Exploatatie Agricola Chifor Liviu in loc. Poiana Blenchii, com Poiana Blenchii jud Salaj, cu numar de inregistrare F112011263300014/21.06.2012 depus in sesiunea 01/12-06.07 2012 la OJPDRP Salaj. Solcitant Chifor Liviu. Si uite asa ti se impune sa renunti la cererea de finantare de musai ca de buna voie.

Inapoi in Spania, ca la noi nu se poate…
Cei doi fermieri tineri sunt de parere ca agricultorii sunt luati in gluma in aceasta tara. Ei au de gand sa-si lichideze fermele si sa se intoarca la agricultura din Peninsula Iberica. „Daca aici nu se poate…”, murmura ca pentru el, deznadajduit, Liviu Chifor.