Dacă s-ar face un sondaj de opinie cu intrebarea unică „La ce credeţi că se gandesc politicienii romani cel mai mult?” sunt convins că răspunsul celor chestionaţi intr-o covarşitoare proporţie, ar fi „la furat”. Chiar de mai sunt caţiva printre ei manaţi de bună credinţă şi vor să facă ceva util pentru cei mulţi, eticheta lipită pe fruntea politicienilor romani este de hoţi. Unii ar mai completa cu „mincinoşi”, „neserioşi” sau „panglicari”. Şi mai că le-aş da dreptate fără să stau prea mult pe ganduri. Un domn pe nume Pitagora spunea, pe vremea cand democraţia se năştea in antica Atenă, că pentru a cunoaşte un om cu adevărat trebuie să faci un singur lucru: să-i dai putere. In momentul in care omul are puterea de a face ce vrea, de a decide pentru alţii, intr-un cuvant de a conduce, işi va da măsura caracterului. De la constatarea anticului inţelept nimic nou sub soare. Natura umană a rămas aceeaşi, mai degrabă inclinată spre minciună, inşelătorie, parvenitism decat spre compasiune, solidaritate sau altruism. Inclin tot mai mult să cred că pe plaiurile noastre mioritice au evoluat două specii distincte de oameni; oameni obişnuiţi, care se trezesc de bună dimineaţă pentru a caştiga cinstit o bucată de paine (dacă au unde), şi oameni politici, care tot de bună dimineaţă se gandesc cum să mai inhaţe o felie de caşcaval. Această a doua specie -politicienii – se ţin departe de oamenii de rand. Se corcesc intre ei, fac afaceri intre ei, deşi la televizor şi in conferinţe de presă dau cu baioneta unu-ntr-altul de ai zice că sunt duşmani de moarte. In realitate, după ce au livrat circul pentru popor, se pupă pe bot şi mai pun de o afacere. In general afacerile lor se invart in jurul banilor publici. Bugetul public este puşculiţa pe care o sparg cand şi de cate ori au chef. Dumneavoastră cum aţi răspunde la un sondaj cu intrebarea „La ce se gandesc politicienii romani cel mai mult?”