O lume intreaga a comemorat, in weekend, prabusirea turnurilor gemene (World Trade Center) care a avut loc la data de 11 septembrie 2001. Zece ani in care fata lumii s-a schimbat, iar inamicii traditionali ai statelor nu mai sunt alte state, ci au devenit propriii cetateni, intr-o forma sau alta. In urma cu 10 ani, un atac terorist oprea curgerea istoriei in loc – unul dintre simbolurile capitalismului american, World Trade Center, cadea in praf si pulbere, peste 5.000 de oameni devenind martiri fara voie. De atunci, Statele Unite a purtat un razboi neintrerupt impotriva unui inamic care lupta cu rucsacul in spate, ducand moartea sub forma unui pachet ambalat cuminte langa sandwich-ul cel de toate zilele. Fie ca este pe teritoriul Starelor Unite, fie ca traieste in interiorul Uniunii Europene sau pur si simplu s-a nascut sub cerul colonial al Australiei – teroristul invata sa atace dupa aceleasi reguli si in numele aceluiasi Dumnezeu. Ei – americanii, europenii, australienii – cunosc regulile acestui razboi tacut – si stiu ce e de facut, cum sa anihileze intentiile, iar daca totusi sunt surprinsi, stiu cum sa minimalizeze efectele. Dar noi? Noi cum luptam cu teroarea care a pus stapanire pe Romania la data fatidica de 6 mai 2010? Atunci, Presedintele Romaniei, care momentan se numeste Traian Basescu, a aruncat societatea romaneasca in haosul disperarii si de mai bine de un an de zile cetatenii acestei tari lupta cu cel mai crud dusman pe care l-ar fi putut inventa natura – foamea. Intentionat sau fortat de criza economica globala, cabinetul Boc s-a executat si a pus in practica toate Imasurile de austeritate basescieneI care si azi functioneaza ca hamul pentru cai. Cand societatea actioneaza independent de vointa puterii, executivul mai retrage un drept sau o facilitate pentru anumite categorii sociale care ingrozesc si oripileaza, iar efectul e readucerea societatii bulversate pe fagasul dorit de putere. Noi nu avem alta posibilitate de combatere a terorii decat votul. Si, totusi, jumatate dintre IvictimeleI de astazi nu stiu sa-si foloseasca puterea pe care o au, o data la patru ani. Ramane de vazut daca anul viitor vom continua sa comemoram sau vom incepe sa construim o societate in care nu se moare de spaima infometarii.

Post Views: 80