Țelul vieții

Ziua bună, dragi cititori!

V-ați întrebat vreodată de ce oamenii își doresc atât de mult să ajungă pe Luna sau pe alte planete? De ce oamenii își asumă riscul morții escaladând munții Himalaya? De ce au loc atâtea accidente pe drumuri din cauza excesului de viteză? De ce unii oameni se droghează sau au căzut pradă alcoolului?…

Toate acestea se întâmplă pentru că omul este o ființa a excesului, care va purta mereu în el o sete după infinit și după absolut.

Chiar dacă nu conștientizează întotdeauna, inima omului poartă într-însa o dorință arzătoare după Dumnezeu. Omul își anesteziază adesea această dorință, o deturnează, dar nu o va putea anihila niciodată.

Poetul Charles Baudelaire a înțeles perfect acest lucru, scriind: ” Omul nu poate trăi făr”de beție. Pentru a suporta povara vieții, ar avea nevoie fie de narcotice, fie de Duhul Sfânt”.

Un mare sfânt al bisericii ruse, Serafim din Sarov spunea că ”țelul vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt” . Acel ideal pentru care noi am fost creați și tot ceea ce noi avem mai bun de făcut este de a ne lăsa pătrunși de acest Duh sfințitor.

Fără Duhul Sfânt , Christos aparține unei epoci apuse, Evanghelia este o literă moartă, Biserica o simplă organizație, misiunea de răspândire a credinței și cultul nu sunt decât o evocare, iar comportamentul omului doar morală de sclav. Însă cu Duhul Sfânt, Christos e prezent între noi, Evanghelia e misiune trinitară, Liturghia, un memorial și o anticipare, iar comportamentul omului ajunge să fie divin. (Patriarhul Atenagora)

Dragilor, pentru că ne aflăm la câteva zile distanță de Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, precedată de Sărbătoarea Sfintei Treimi, vă invit să medităm împreună în acest timp de pregătire, la necesitatea prezenței Duhului Sfânt în viețile noastre. Duhul Sfânt este a treia Persoană a Sfintei Treimi, El nu este o umbră diafană sau o forță impersonală. El este forța activă a lui Dumnezeu, principiul iubirii autentice și imboldul ceresc de care avem nevoie pentru a fi mai buni, mai fericiți, mai împliniți.

Avem multe obiective lumești, nenumărate target-uri profesionale de atins, să nu lăsăm pe dinafară cele ce țin de suflet. Să rămânem în ”cetate”, așa cum ne-a sfătuit Iisus înaintea înălțării, pentru a putea fi ”îmbrăcați” cu darurile suprafirești atât de necesare întregii umanități.

Sărbători binecuvantate! Numai bine!

(Pierre Trevet, pildele unui preot de la țară)