Iti focusezi cadrul pe un tomberon de gunoi si astepti. Lumea ocoleste aceste zone, pentru ca miros urat si acolo se aduna mizeria, resturile de care nu ai nevoie. Tomberonul este folositor doar cand arunci lucruri de care nu mai ai nevoie, resturi, gunoaie. Acesta este scopul lui si utilitatea pe care o vedem majoritatea dintre noi. Dar, in jurul tomberoanelor, fiinteaza o lume, alta, neverosimila. Cea a cautatorilor in gunoaie. Oameni in varsta, copii sau oameni care ar putea sa munceasca, dar nu o vor face niciodata – nu au nicio sansa sa obtina un job pentru ca fac parte dintr-o categorie aflata la marginea societatii. Si, atunci, tomberonul este singura lor sursa de venit. Daca nici cersitul nu le pune pe masa painea cea de toate zilele, atunci se indreapta spre tomberon. Si scormonesc acolo, printre gunoaie, alegand coji de paine, resturi de mancare gatita, orice se poate manca. Chiar si obiecte, aruncate de altii, sunt randuite cu grija alaturi de tomberon, selectate, cautandu-li-se intrebuintare. O lume trista, pentru care bucuria este un mar pe jumatate putred si aruncat sau o felie de paine intarita. Tomberoanele din jurul restaurantelor sunt cele mai atractive – aici vezi, din 10 in 10 minute, fete noi, pandind momentul in care resturile sunt aduse din restaurant. Daca au norocul, se pot alege cu hrana suficienta pentru mai multe persoane, daca nu – mai ales copiii – isi ascund „bunatatile” pentru a nu le fi luate de ceilalti. Ii vezi si treci mai departe. Fac parte dintr-o alta lume, pe care n-o percepem pentru noi. Sunt marginalizatii societatii si nu vrem nici macar sa-i vedem. Ei nu mai stiu ce-i umilinta, dar noi intoarcem capul in alta parte pentru ca ne rusinam. Sau ne este teama. Tabloul acesta trist de primavara ne ofera imaginea deprimanta a vietii la marginea societatii. Iar cel care l-a pictat trebuie sa fie nebun, pentru ca o astfel de viata n-ar trebui sa existe.

Post Views: 77