![](https://graiulsalajului.ro/wp-content/uploads/imagine-articol_15614.jpg)
Este 8 martie si ca in fiecare an ne grabim sa-i aducem femeii de langa noi sau de aiurea toate acele recunostinte pe care in fapt i le datoram in fiecare zi. Numai ca nu intotdeauna lucrurile stau asa. Trecand printr-un sat din apropierea Jiboului, dintr-o curte tasnira doua femei in fata masinii. Am franat brusc. Femeile, erau disperate. In urma lor cu o joarda in mana un vlajgan, le reprosa ceva pe un ton cu mai multi decibeli. Vazand autoturismul, s-a intors in curte strigand amenintator catre cele doua femei „Las’ ca veniti voi in casa”. Am aflat mai apoi ca actorii principali erau o mama, cu fiica sa si fiul, acesta din urma intors din satul cu multe crasme, suparat ca nu i-au ajuns banii sa mai traga la masea. N-am asistat decat trecator la scena, dar este un episod de care imi aduc aminte cu tristete, de fiecare data cand trec prin dreptul acelei case. N-as fi vrut sa astern acum pe hartie vorbe care mai degraba intristeaza, dar gandul la ghioceii de 8 Martie, la femeia draga de langa noi, pe care se cuvine sa o cinstim oricand si nu doar cu o floare, mi-a readus in minte acele clipe de cosmar pentru mama si fiica. Cum in loc de o floare si un zambet, de o imbratisare si un sarut sa injuri si sa blestemi pana si pe cea care ti-a dat viata? Si cum sa poti rasturna o asemenea randuiala fireasca a lucrurilor? Alterata societate! Se spune ca cel ce face femeia sa planga va plati scump, pentru ca Dumnezeu ii numara lacrimile si nu o lasa nerazbunata, pentru ca femeia este sursa tuturor fericirilor acestei lumi.