Sunătoarea este o plantă medicinală foarte cunoscută mai ales pentru tratarea stărilor de depresie. Folosită din vechi timpuri, sunătoarea este o plantă perenă care creşte in zone de deal, munte şi campie, la marginea pajiştilor şi pădurilor. Planta inflorită se foloseşte pentru prepararea ceaiului de sunătoare, iar florile sunt ultilizate in prepararea tincturii şi a uleiului de sunătoare.
Bună la toate
Toate preparatele pe bază de sunătoare sunt recomandate in tratarea stărilor de depresie şi de anxietate, stărilor de nervozitate, insomniei, hepatitei acută şi cronică, colitei, dischi-neziei biliare, gastritei, ulcerului gastric şi diareei. S-a constatat că sunătoarea este mult mai eficientă in tratarea stărilor de depresie decat tratamentul medicamentos. Sunătoarea are acţiuni antidepresive, antivirale, antiinflamatorii, diuretice, antiseptice, astringente, cicatrizante, antibiotice.
Ceaiul de sunătoare
Este folosit şi in comba-terea nevralgiei trigemenului, cu condiţia de a se consuma două-trei căni pe zi, iar zona afectată să fie unsă cu ulei de sunătoare. pentru prepararea ceaiului de sunătoare se pune un plic 9 o linguriţă) la 250 de mililitri de apă clocotită şi se acoperă pentru zece minute. Dacă aveţi nevopie de o doză mai concentrată puneţi două-trei linguriţe la 100 de mililitri de apă clocotită. Această concentraţie poate fi folosită şi in tratarea unor răni sau leziuni exterioare. fetiţelor in creştere li se recomandă două ceşti de ceai de sunătoare pe zi; ajută la dezvoltarea organelor genitale şi reglarea ciclului menstrual.
Uleiul de sunătoare
este o comoară in orice gospodărie. El işi menţine proprietăţile curative timp de doi ani şi poate fi intrebuinţat la ungerea rănilor, a hematoanelor, a ganglionilor. Durerile de spate, de sciatică, de reumatism sau delombago vor dispărea prin masarea cu ulei de sunătoare. Pentru prepararea uleiului de usnătoare se adună florile de sunătoare şi se introduc intr-o sticlă fără a se indesa. Peste acestea se toarnă ulei de măsline care trebuie să acopere florile. Sticla sigilată se lasă cateva săptămani la soare sau langă o sursă de căldură. Atunci vand observaţi că lichidul a devenit roşiatic se strecoară printr-un tifon şi se storc bine florile, după care se pune in sticle inchise la culoare.
Tinctura de sunătoare
Este folosită atat intern cat şi extern. Pentru realizarea acesteia aveţi nevoie de două maini de flori de sunătoare care se pun intr-un litru de rachiu. Sticla se lasă trei săptămani la soare sau altă sursă de căldură. Se administrează cate 10-15 sau chiar 30 de picături in puţină apă, in funcţie de recomandarea medicului. Ca uz intern, tinctura de sunătoare se foloseşte in tratarea gingivitei, abceselor dentare, eczemelor, hemoroizilor, nevralgiilor, rănilor şi arsurilor.
Sfaturi
Tratamentul pe bază de sunătoare poate dura cel mult două luni, după care trebuie să faceţi o pauză de două săptămani. Atunci cand utilizati preparate pe bază de sunătoare, feriţi-vă de soare pentru că există riscul de reacţii de fotosensibilizare.

Post Views: 57