Este uimitor ca exista atatea scoli si cursuri (multe inutile) pentru orice domeniu de activitate, dar nu exista cursuri pentru parinti despre cum sa-si creasca copiii. Vezi destui parinti care isi admo-nesteaza copilul atunci cand e coplesit de emotii negative, de parca ei n-ar avea voie sa simta asa ceva. Doar adultii au voie sa se infurie, sa sparga obiecte sau sa tipe. Un copil nu are voie sa fie nervos, trist, agitat sau furios. Asa gandesc parintii. Dar copilul e si el tot om, chiar daca unul mai mic, si are tot dreptul din lume sa aiba „iesiri”, mai mult chiar decat adultii. Desi la varsta de sapte ani creierul unui copil are 95 la suta din marimea unui creier adult, cortexul prefrontal – care e sediul ratiunii – nu este nici pe departe suficient dezvoltat. Ei nu pot inca, nu ca nu vor, sa aiba un control bun asupra propriilor emotii. Niciun parinte nu ar trebui sa se simta satisfacut ca i-a impus copilului sa nu mai planga si sa se abtina de la exprimarea emotiilor negative. Acestea nu vor disparea, dimpotriva. Forta lor distructiva va creste in timp si va izbucni in diverse momente din viata determinandu-l sa faca lucruri ireparabile uneori. Expresia „nu este frumos sa te comporti asa” ar trebui sa duca la o minima investigatie asupra cauzelor care duc la un comportament catalogat de cei mari ca „inacceptabil”. Dureros este ca, uneori, pentru parinti este mai important ce va spune vecinul sau ce va crede lumea daca copilul lui are un acces de nervi, decat sa afle ce l-a determinat sa se comporte nepotrivit. Copilul este vazut ca un mic animalut dragut care spune „buna ziua” sau „sarumana” la comanda, politicos si intotdeauna cuminte. Un copil care intotdeauna este cuminte si niciodata nu face vreo nazbatie s-ar putea mai degraba sa aiba o problema care e posibil sa nu iasa la suprafata decat mai tarziu. Parintii si educatorii trebuie sa inteleaga ca orice stare sufleteasca a copilului are o cauza si sa-i inteleaga reactiile. Este normal ca un copil sa fie uneori trist, suparat sau temator, dupa cum este la fel de firesc sa simta bucurie, curiozitate, uimire si incredere. Cand parintii privesc emotiile copilului fara teama si il incurajeaza sa si le exprime nu va mai exista pericolul ca emotiile lui sa fie reprimate si sa-i influenteze inconstient comportamentul.

Post Views: 62