Redacția
Vara s-a prelins leneş şi molcom către impărăţia istoriei noastre şi ne-a arătat iarăşi şi iarăşi că ţăranul stă sub povara vremurilor, aşa că vorba bădiţei din Humuleşti, sărăcani ca anul acesta, ca anul trecut şi ca de cand ne ştim n-am fost parcă niciodată. Toamna s-a strecurat şi de data aceasta in calendarul agricultorilor cu speranţele lui Traistă Goală. Banii au devenit rari şi scumpi. Kilogramul de ingrăşăminte, litrul de motorină, sacii cu seminţe stau acum vrăfuite in vitrinele şi depozitele magazinelor. Subvenţiile – de ce oare la noi ca la nimeni?! Ajutoarele acelea de multe ori mai degrabă o amăgire decat un strop de speranţă , s-au blocat ori intarzie fiindcă nu ştim să ne facem treaba cu temei. A trage brazda, a semăna ogorul, a lua anotimpurile in piept egalează necugetatul gest al sinucigaşilor de ocazie. Creşterea economică a Romaniei este mai degrabă o amăgire. Folosim bani străini şi ne lăudăm cu zidurile meşterului Manole. Ce se va petrece insă in ziua cand datornicii trebuie să-şi onoreze datoriile? „Treaba celor ce vor conduce atunci” ni se spune. Ce părere aveţi oameni buni despre părinţii care-şi lasă copiii inglodaţi in datorii?. Aşadar a trecut, a mai trecut o vară. Şi a poposit pe-aici, la ceas de septembrie, anotimpul numărării bobocilor. Care numărătoare, care boboci?
