În proiectul de mântuire al umanității, calendarele bizantine ni-l propun astăzi ca semn de referință pe sfântul Șofronie al Ierusalimului.
Șofronie a fost patriarh al Ierusalimului între anii 634-638, într-o perioadă în care Ierusalimul căzuse în mâinile sarazinilor, sub conducerea lui Omar I. Șofronie s-a născut la Damasc și a fost un iscusit profesor de retorică, scriitor prolific, teolog și călugăr.
Pe timpul controverselor hristologice, Șofronie s-a remarcat ca un puternic apărător al credinței autentice. În acea perioadă multe erezii căutau să dilueze adevărurile de credință, astfel viața lui a fost o continuă luptă de rezistență și un scut de ocrotire pentru valorile supreme.
În anul 634 a fost ales patriarh al Ierusalimului și a continuat să-și susțină poziția împotriva monotelismului. În acele vremuri arabii musulmani câștigau controlul asupra Palestinei. În 637 Șofronie a negociat cu califul Omar predarea Ierusalimului în schimbul recunoașterii libertăților civile ale populației creștine și a plății unui tribut.
Martor neputincios al ocupării Ierusalimului, Șofronie s-a stins din viață doar un an mai târziu, la 11 martie 638, întristat pentru pierderea cetății sfinte și pentru umilințele la care erau supuși creștinii sub stăpânirea păgânilor.
Dragi cititori, mulți oameni dotați cu inedite însușiri de inteligență trăiesc astăzi în mediocritate din cauza țintei și vieții lor opace. Absența unei idei cârmuitoare care să dea posibilitatea de orientare și de restaurare a vieții la nevoie este o notă distinctivă a spiritului bolnav. Oamenii devin mari numai atunci când sunt inspirați de idealuri înalte. Plăcerile pot umple lumea, însă nu o pot călăuzi și împinge.
Ideile și pasiunea pentru adevăr a sfântului Șofronie i-au îmbrăcat viața într-un sacrificiu permanent. Trăirea sa eroică continuă să ne interpeleze, peste veacuri, chemându-ne și pe noi la fapte mărețe, la idealuri înalte, la lumină și adevăr.