Soarta, domnilor, soarta

Stim ca norocul si-l face omul. Convingerea asta impamantenita mai ales in randul oamenilor intreprinzatori, a celor care nu cred in oracole, in astrologie, nu merg la ghicitoare si, in general, se bazeaza doar pe inteligenta si munca lor pentru a razbi se clatina in urma deciziei luate la sfarsitul saptamanii trecute de liderii zonei euro la Bruxelles. A fost o decizie prin care Greciei i s-au sters 100 de miliarde de euro din datorie. Cele trei Moirae (ursitoarele mitologiei grecesti) au fost darnice cu poporul pe a carei mostenire culturala in general si gandire filozofica in special s-a cladit Europa. Nu este pentru prima data cand poporul vicleanului Odiseu se bucura de clementa din partea creditorilor. Mai putin darnice, ursitoarele noastre ne-au pregatit un destin plin de greutati. Mereu aspiram spre mai bine. Ne straduim, ne zbatem, speram si totusi nu ni se intampla. Poate nu muncim destul? Asta ni se reproseaza, asa ni se explica. Muncesc cumva grecii mai mult decat noi? Parca suntem blestemati: cand cu greu reusim totusi sa atingem un obiectiv, sa intram intr-o organizatie de la care avem speranta binelui, nu trece multa vreme si numita organizatie isi pierde importanta sau se dezintegreaza. Acum se vorbeste de posibila dezintegrare a Uniunii Europene, de un posibil declin. Marea Britanie, dar si Ungaria, fac intrebari catre popoarele lor in sensul iesirii din Uniune, de pilda. Si cand spun declin al Uniunii Europene ma refer si la renuntarea in fapt la principiul egalitatii intre membri UE. Ceea ce se intampla acum nu au decis toti membri Uniunii, nici toti membri zonei euro, ci Franta si Germania.Soarta, domnilor, soarta.