In ultima calatorie spre Ierusalim- drumul spre moarte- Domnul Iisus face a treia -si ultima prevestire a patimilor: ,,Si luand la Sine, iarasi, pe cei doisprezece, a inceput sa le spuna cele ce aveau sa I se intample: ca iata, ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi predat arhiereilor si carturarilor; si-L vor osandi la moarte, si-L vor da in mana paganilor. si-L vor batjocori, si-L vor scuipa, si-L vor biciui, si-L vor omori, dar dupa trei zile va invia”(Marcu 1,32-34). Iata pretul pe care trebuia sa-L plateasca Hristos, pentru mantuirea lumii! Patimile cumplite si moartea – ,,si inca moarte de cruce”(Filipeni 2,8), acestea sunt partea Sa. Iar ucenicii sunt atat de putin pregatiti sa-I stea alaturi! Prietenii mirelui, imbatati de bucuria prezentei Sale, si in euforia pregatirilor de nunta(cf. Matei 9,15 si loc. par.) refuza sa inteleaga ca Mireasa care se pregateste Invatatorului si Domnului lor nu este alta decat ,,crucea crunta”. Domnul tocmai le-a prevestit patimile si moartea Sa, cand doi dintre ei, dintre cei mai apropiati, anume Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu si ai Salomeii, vin si-i cer locurile cele mai de cinste in imparatia Sa, ,,unul de-a dreapta si altul de-a stanga”.Domnul le vorbeste de patimi si moarte, iar ei cer tronuri! ,,Nu stiti ce cereti!” le raspunde Domnul. si noi, care acum stim cum s-au petrecut evenimentele, am putea zice ca, fara sa o stie, cereau locurile celor doi talhari, care au fost rastigniti de-a dreapta si de-a stanga Mantuitorului pe Golgota. Auzind despre cererea fiilor lui Zevedeu, ceilalti zece apostoli ,,s-au maniat pe Iacov si Ioan”; dovada ca nici ei nu intelegeau mai mult din taina Crucii si slavei dobandita prin Cruce. Se simt frustrati, si se manie, de parca nu ar fi fost loc pentru toti la ,,paharul” si ,,botezul” lui Hristos. Sau poate, si in cazul lor motivatia nu este mai putin pozitiva. Cum, ei sunt mai putin gata de a patimi si de a-si da viata impreuna cu Invatatorul? Vor si exprima toti, aceasta hotarare (Mc. 14,31 si loc. par.) pe care insa niciunul dintre ei n-a tinut-o atunci. Mantuitorul foloseste acest prilej pentru a le da apostolilor -si Bisericii din toate veacurile -o lectie importanta: aceea ca raporturile dintre ei si, in general, cele din sanul Bisericii, nu trebuie sa fie de acelasi tip cu cele din oranduirea lumeasca; nu trebuie sa fie raporturi de putere si de dominatie. Domnul nu exprima aici neaparat o atitudine negativa fata de organizarea statala, cu ,,carmuitori” care domnesc peste ,,neamuri” si cu stapanirea pe care o exercita ,,cei mari”, ci spune numai ca astfel de structuri de putere si dominatie nu au ce cauta intre ucenicii Sai si Biserica Sa. Cuvintele sunt clare: ,,Dar intre voi nu trebuie sa fie asa; ci care va vrea sa fie mai mare intre voi sa fie slujitorul vostru. si care va vrea sa fie intai intre voi, sa fie tuturor sluga; ca si Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-si dea viata rascumparare pentru multi”(vezi Marcu 10,43-45). Slujire, iata cuvantul cheie al raporturilor dintre ucenicii lui Hristos. si, desigur, nu o slujire redusa la rolul de simplu slogan si care sa mascheze dominatii si tiranii. Ci o slujire efectiva, motivata de cea mai mare iubire pentru aproapele. O reciproca slujire, careia, insa, ,,cel mai mare” si ,,cel dintai” trebuie sa-i fie mereu initiator si model. ,,Slujiti unul altuia in iubire” zice Sf. Ap. Pavel(Galateni 5,13) si ,,Purtati-va sarcinile unul altuia si asa veti implini legea lui Hristos”( Gal. 6,2).

Post Views: 78