Deunazi, aflandu-ma la tara si din vorba in vorba, ca de obicei cu postasul, acesta mi-a pus o intrebare lamuritoare pentru o radiografie a momentului despre cum traiesc romanii. Asadar omul cu vestile, dar si cu mandatele si, esential, cu pensiile m-a chestionat despre cum poate trai o familie cu 300 ori 450 de lei, cat reprezinta media pensiilor pe care cu propria-i mana le imparte la peste 500, sa le zicem, bene-ficiari? Postasul meu este un personaj dinamic, iscoditor, caruia nu-i scapa si nici nu trebuie sa-i scape nivelul de trai ori problemele sociale ale oricarei familii din zona. El mai are apoi avantajul ca viziteaza casele satenilor in mod permanent, putand sa ofere cel mai competent studiu de piata. Spun toate acestea fiindca, foarte adesea postasul meu, mi-a fost de mare trebuinta atunci cand a fost nevoie sa-mi verific ori chiar sa-mi fundamentez o concluzie cu privire la cum o duc ori ce cred cu adevarat romanii, oamenii mei din sat despre tot ce se petrece in jurul lor. Si oamenii cred. Cred ca saracia care li s-a cuibarit in case si-a facut si culcus aici si nu o pot scoate afara nici dinamitata. Si apoi mai cred ca pe plaiul lor, mai mult sau mai putin mioritic, pentru a-si rezolva problemele trebuie sa dea spaga. Oricat se spune oficial ca in Romania nu se mai ia spaga ei vad ca nimeni nu poate sa gaseasca o solutie pentru a scoate din uzul si vocabularul romanilor acest cuvant. Si iarasi cred ca nimeni nu respecta legile si institutiile statului si s-a ajuns ca nimeni sa nu mai aiba incredere in ele, mai ales ca statul i-a cocosat cu tot felul de taxe care de care mai istete, ca de abia mai respira de ele. Postasul meu avea dreptul sa ma intrebe, cum poate trai o familie cu 400 de lei pentru ca zvonul inghetarii pensiilor in anul care vine ii macina pe batranii satelor. Si-i doare neputinta la auzul vestii ca se va scumpi curentul electric si lemnele si painea. Si chiar si vesnicia spre care se indreapta va fi mai scumpa.