Ziua bună, dragi cititori!

Pe 21 mai, biserica de rit bizantin consemnează o sărbătoare deosebit de importantă, ziua sfinților Constantin și Elena.

Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, cunoscut sub numele de Constantin cel Mare, s-a născut în orașul Naissus (Serbia) în anul 274.

El a devenit suveranul Imperiului Roman după înfrângerea lui Maxentiu și ulterior, a lui Liciniu. Potrivit mărturiei istoricului Eusebiu și a scriitorului Lactantius, în ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a văzut pe cer o cruce luminoasă deasupra soarelui, cu inscripția ”in hoc signo vinces”(”prin acest semn vei birui”). Noaptea, în timpul somnului, îi apare Christos cerându-i să pună semnul sfintei cruci pe steagurile soldaților. Dând ascultare poruncii din vis, Constantin iese biruitor în lupta cu Maxentiu. La Roma, pe Arcul de Triumf a lui Constantin, se află inscripția ”instinctu divinitatis” (”prin inspirație divină”), care dezvăluie mijlocul prin care Constantin a ieșit biruitor.

Constantin ajunge la putere în vremuri de mari persecuții față de creștini, intervențiile sale în istorie jucând un rol esențial în sprijnirea și legalizarea religiei creștine. În urma Edictului de la Milano, semnat în anul 313, împăratul Constantin pune capăt persecuțiilor împotriva creștinilor și dăruiește libertatea de credință tuturor oamenilor. Generalizează duminica drept zi de odihnă, interzice răstignirea ca modalitate de execuție și interzice abandonarea copiilor mici. Adoptă legi împotriva adulterului și a avortului și stabilește în legislație morala creștină. În anul 325 convocă primul conciliu de la Niceea în urma căruia stabilește baze dogmatice și canonice ale religiei creștine. În anul 330 pune bazele unei noi capitale a Imperiului care îi va purta numele- Constantinopol (Istambulul de astăzi).

Constantin a fost botezat pe patul de moarte și a murit în anul 337 în Nicomidia.

Flavia Iulia Helena, mama lui Constantin, a fost o femeie deosebit de credincioasă și cunoscută pentru pietatea sa. Elena s-a nascut în anul 248 în orasul Drepanon, în partea de nord-vest a Asiei Mici. Multe dintre deciziile lui Constantin sunt atribuite mamei sale, ea fiind o apărătoare de seamă a creștinilor persecutați. Elena s-a rugat nopți întregi pentru ca fiul ei să nu fie corupt de slava deșartă și de mândrie, fiind convinsă că cea mai înaltă virtute a unui conducator este aceea de a-și stăpani în primul rând propriile patimi. Se spune că Elena a fost bolta Imperiului, ea fiind prima împărăteasă care și-a eiberat toți sclavii de la curte și a desfințat suita de doamne care petreceau în lux și în intrigi.

În urma unu pelerinaj făcut în Palestina și în provinciile răsăritene, ea descoperă adevărata cruce pe care a fost răstignit Iisus. În timpul petrecut la Ierusalim ea poruncește să fie construite mai multe biserici printre care și cea de la mormântul lui Iisus. Constantin a fost foarte atașat de mama sa căreia i-a dat titlul de Augusta, cea maiînaltă onoare acordată unei femei pâna atunci.

Numele de Constantin provine din grecescul ”Konstantinos”(varianta în latină ”Constantinus„), ambele derivând din cuvântul de origine latină ”constans”, adică ”statornic”. Numele Elena are etimologie greacă și provine din grecescul ”Helene”, care înseamnă ”cea ca soarele, cea luminoasă”.

Cu adevărat aceste doua personalități au fost lumină temeinică pentru creștini și pentru lume în acele vremuri cât și peste veacuri. Contribuția lor în răspândirea și propagarea creștinismului a fost majoră.

Creștinii din acele timpuri sufereau crunte persecuții din partea împăraților păgâni. Ei erau arși de vii în lăcașurile de cult, mureau asfixiați în catacombele unde se adunau pentru a se ruga; erau unși cu smoala, puși pe stâlpi și incendiați, sau îmbrăcați în piei de oaie și aruncați în arene cu fiare sălbatice care îi sfâșiau de vii. Acestea sunt doar câteva dintre înspăimântătoarele forme de persecuție la care erau supuși.

Câtă barbarie și lipsă de cultură am vrea să spunem…dar oare s-au schimbat multe de atunci? Suntem atât de conectați la știri de tot felul, dar uneori ne scapă esențialul, sau esențialul se ascunde de noi. Ce se mai aude de creștinii din Coreea de Nord, Irak, China, Eritreea, India, Somalia? Și lista poate continua…În Nigeria, anul trecut, s-au consemnat 1350 de martiri pentru credință, iar în Norvegia din anul 1992 pana în 1996 au fost incendiate peste 50 de biserici creștine. Nu de mult, la radio se anunța că , în lume, opt creștini pe zi sunt uciși în mod violent. Un studiu recent ne arată că persecuția femeilor creștine din întreaga lume este în continuă creștere.

Președintele grupului Open Doors în Usa, David Curry, spune că mulți oameni nu înțeleg cât de serioasă e starea persecuției creștinilor în lume. El se așteaptă să se înrăutățească.

Un studiu recent BBC ne dezvăluie că persecuția creștină a ajuns la un nivel apropiat de cel al genocidului din cauza ”corectitudinii politice”.

Așadar dragilor, câtă nevoie avem și astăzi de acea lumină pe care Constantin și Elena au adus-o în lume, acel spirit neclintit și plin de zel. Avem nevoie ca noi înșine să fim lumină, să apărăm creștinismul în primul rând de rătăcirile noastre interioare, să nu-l lăsăm să moară acolo, ca, mai apoi, să-l putem apăra de dușmanii exteriori. In hoc signo vinces...Prin acest semn Constantin si Elena au învins, au pus capăt persecuției și răului. Prin acest semn, ei au salvat nenumărate vieți și au înfrumusețat lumea. Privindu-le viața, să conștientizăm că nu ne putem conduce bine unii pe alții decât dacă ne lăsăm mai întâi conduși de Dumnezeu.

La mulți ani celor care le poartă numele! O sărbătoare binecuvântată!