Marele sinaxar grecesc al sfinţilor îi numeşte „apostoli” pe acești doi sfinți, Priscilla şi Acvila, zicând că erau „într-un suflet cu apostolul Pavel”.

Sfinții Acvila și soția sa, Priscila, serbați astăzi în calendarul ortodox, se numără printre cei șaptezeci de apostoli aleși de Iisus Christos. Ei erau evrei din Italia, care s-au mutat în Corint, atunci când împăratul roman Claudiu i-a alungat pe evrei din Italia. Apostolul Pavel i-a întâlnit în Corint, i-a convertit și le-a botezat întreaga casă, apoi a rămas cu ei timp de un an și jumătate.

Acvila și Priscila au mers împreună cu apostolul Pavel în Efes, iar după moartea împăratului Claudiu s-au reîntors la Roma. Pavel îi menționează atât în epistola către romani, cât și în epistola către Timotei.

Ca episcop, Acvila a construit numeroase biserici, a distrus mulți idoli ai lumiii de atunci, a hirotonit mulți preoți și a predicat Evanghelia cu multă vigoare. El a fost martirizat pentru credință, fiind omorât cu o sabie. Pentru Priscila, evlavia creștinească și fidelitatea față de credință a fost cea mai mare podoabă. Ea și-a urmat soțul până la capăt, tradiția consemnând faptul că și ea a primit moartea martirică.

Dragi cititori, privind din exterior, Acvila și Priscila nu aveau nimic nemaipomenit, fiind doar niște simpli oameni căsătoriți, umili meșteșugari de corturi. Totuși, virtuțile și eroismul lor au lăsat în urmă multă strălucire și măreție. Râvna lor de a sluji idealului și curajul de a da piept cu orice primejdie sunt însușiri mai nobile decât toata avuția și puterea acestei lumi.

Idealul mare, planurile mari, vederile largi și precise le-au pilotat viața eroică. În absența unui ideal suprem, transcendent, toată știința și progresul societății noastre sunt mediocre și sterile.

Neclintiți în lucrarea de răspândire a Evangheliei, prin viața lor, Acvila și Priscila ne învață cum să participăm la dezvoltarea civilizației noastre și la viitorul ei moral și spiritual.

Post Views: 556