Redacția
Apa este un element indispensabil pentru viaţa omenească. De aceea, in istorie, aşezările omeneşti s-au făcut in jurul apelor sau in locuri in care apa se afla la indemană. Din vechime, s-a dedus că apa e necesară nu doar pentru viaţa fizică, ci şi pentru cea sufletească. După cum apa işi are rostul ei in ceea ce priveşte naşterea, intreţinerea şi curăţenia fizică, tot astfel şi in naşterea- sau mai bine zis renaşterea- intreţinerea şi curăţenia sufletească, morală.
Ideea aceasta o găsim in aproape toate religiile, dar in creştinism, spre deosebire de trecut, cand apa era in realitate numai simbolul curăţirii sufleteşti, apa devine un element purificator şi sfinţitor, in mod real, prin aceea că Domnul Iisus Hristos introduce in ea o energie divină. Acesta se intampla cu ocazia botezului Său, in Iordan. Sfanta Scriptură ne spune că, apropiindu-se timpul ca să-şi inceapă lucrarea Sa mantuitoare, Hristos Domnul vine- fiind in varstă de treizeci de ani- şi se botează de către proorocul Ioan, in raul Iordan( Matei 3,13-17, Marcu 1,9-11, Luca 3,21-22). Acest moment este cunoscut sub numele Epifanie(arătarea), pentru că Domnul s-a arătat lumii şi este prima Teofanie in Noul Testament, adică prima descoperire a celor trei persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfantul Duh, şi se numeşte şi Boboteaza pentru că se sfinţesc apele. Biserica cantă in această zi:”Astăzi firea apelor se sfinţeşte…”
Cum insă Domnul Hristos şi-a limitat activitatea istorică abia la caţiva ani şi nu a rămas pentru totdeauna in mijlocul nostru, in chip de om, spre a sfinţi mereu apa, El a randuit ca sfinţirea apei pe care a făcut-o prin intrarea Sa in Iordan, să o facă in viitor Biserica, prin invocarea numelui Său asupra ei. De aceea, in vechime ca şi azi, in ajunul Bobotezei, ca şi in ziua Praznicului se făcea Sfeştania mare sau Sfinţirea cea mare a apei, căreia creştinii ii atribuie putere cerească. Datorită rugăciunilor din cuprinsul acestei randuieli, Harul divin, o rază a energiei dumnezeieşti se coboară in apă- aşa cum s-a coborat Domnul Hristos in Iordan-şi ii dă o putere spirituală deosebită. Creştinii se grăbesc să ducă aghiazmă acasă, in vase curate, să o guste zilnic, ca să se sfinţească. Tot din vechime este obiceiul ca in ajunul Praznicului, preotul să umble cu sfanta cruce in mană, pe la casele credincioşilor, cantand troparul:”in Iordan botezandu-Te, Tu Doamne…”.Acum ii stropeşte pe ei şi toată gospodăria cu apă sfinţită şi duce pretutindeni binecuvantarea lui Dumnezeu şi sfinţirea care a inceput la Iordan şi in biserică. Astfel, prin lucrarea harului Sfintei Treimi, care s-a arătat la Botez, sufletele şi cugetele credincioşilor se luminează intr-un gand şi o credinţă, inima se curăţeşte de păcate şi se uneşte cu Duhul dragostei lui Dumnezeu, care este izvorul vieţii, al fericirii şi al nemuririi noastre. in felul acesta devenim colaboratori la progresul moral şi facem ca” Harul Domunul nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi impărtăşirea Sfantului Duh să fie cu noi cu toţi” (2 Corinteni 13,13).
