Sfântul zilei

Biserica ortodoxă și greco-catolică îl pomenește astăzi în calendare pe Sfântul Mucenic Patrichie, episcopul Prusei.

Tiranul moare și puterea lui sfârșește, martirul moare și puterea sa începe. Așa descrie un filosof paradoxul acesta al morții martirice prin care sfinții deși biruiți, în realitate sunt biruitori. Sfântul Patrichie este unul dintre ei.

Patrichie a trăit în perioada timpurie a creștinismului, în cetatea Prusa din Asia. Ca episcop al acestei cetăți, el a convertit multe persoane la credință în Hristos. În timpul împăratului Iulian Apostatul, Patrichie a fost aruncat de păgâni în ape fierbinți. Sfântul, fiind aruncat, a strigat: ”Doamne Iisuse Hristoase, ajuta robului Tău!” Când l-a aruncat și a căzut în apă, picăturile care au sărit din acel izvor i-au opărit pe cei de față, în vreme ce el a ieșit nevătămat. În urma acestei minuni, ighemonul Iulie a poruncit ostașilor să îl scoată pe Sfântul Patrichie din apă și să-i taie capul cu toporul, asemeni și preoților Acachie, Menandru și Polien.

Exemplul pe care acești sfinți l-au oferit lumii păgâne a determinat pe mulți dintre aceștia să se întrebe ce are creștinismul și credința în Iisus Hristos atât de important încât unii oameni aleg moartea mai degrabă decât renunțarea. Întrebându-se asta, au cercetat și au ajuns la cunoașterea Scripturilor vieții devenind ei înșiși creștini.

În acest sens, martiriul lui Patrichie, Acachie, Menandru și Polien a fost sămânță pentru creștinii de mai târziu, pildă vie a iubirii lui Dumnezeu și exemplu a ceea ce înseamnă adevăratele priorități în viață.