Biserica ortodoxă și greco-catolică îl celebrează astăzi pe Sfântul Ioan, apostol și evanghelist.

Sfântul Ioan este fiul lui Zebedeu și al Salomei, fratele lui Iacob cel Mare, de meserie pescar și de loc din Betsaida, de unde erau și frații Petru și Andrei; el ocupă un loc deosebit în rândul apostolilor. Deși împreună cu sfântul Petru au fost considerați de Sinedriu ca ”oameni neînvățați și de rând”, Sfântul Ioan a scris cea de-a patra Evanghelie, cartea Apocalipsei și trei scrisori pline de farmec. Cititorul care parcurge chiar în grabă scrierile lui își dă seama de adâncimea și îndrăzneala gândirii sale, precum și de capacitatea de a îmbrăca în cele mai frumoase imagini ideile sublime despre adevărurile eterne.

Ioan evanghelistul face parte dintre intimii lui Iisus și este aproape de El în orele cele mai solemne ale vieții sale. Stă alături de Iisus la Cina cea de taină, îl urmărește de aproape în timpul procesului și, unicul dintre apostoli, asistă la moartea Lui stând lângă Fecioara Maria. După învierea lui Iisus, Ioan este aproape în permanență alături de El. Pavel, în scrisoarea către Galateni, spune despre Petru, Iacob și Ioan că erau ”socotiți stâlpi” ai bisericii.

După o tradiție foarte răspândită, Ioan a locuit la Efes, împreună cu Mama lui Iisus; sub împăratul Domițian, cu prilejul unei călătorii la Roma, a fost condamnat să fie ars într-un vas cu ulei înfierbântat, dar deoarece Dumnezeu l-a scăpat cu viață, a fost exilat în insula Patmos, unde a avut ”descoperirea” relatată în Apocalipsă.

La terminarea exilului în Patmos, s-a întors definitiv la Efes, unde nu a încetat să îndemne pe creștini la practicarea dragostei frățești, așa cum face și în cele trei scrisori rămase de la el.

A murit la Efes, la vârsta de peste 100 de ani, și a fost înmormântat acolo, pe vremea împăratului Traian (98-117).

(Viețile Sfinților, Arhiepiscopia Romano-Catolică București)