Sfântul Sozont

În fiecare an, la data de 7 septembrie, calendarul ortodox și greco-catolic îl amintesc pe Sfântul Mucenic Sozont.

Acest sfânt provenea din regiunea Licaoniei (Asia Mică) și a trăit în timpul împărăției lui Dioclețian (304). Înainte de a primi botezul creștin, numele lui era Tarsie și era păstor de oi. Sozont a ajuns să-și trăiască cu multă frenezie și convingere credința creștină, aducând un mare număr de păgâni la creștinism.

Primind încredințare printr-o revelație divină că urma să trăiască martiriul, Sozont s-a dus la un templu idolesc de lângă Pompeiopolis (în Cilicia), unde păgânii adorau o statuie de aur a Artemisei, a rupt mana statuii, a făcut-o bucăți și a împărțit-o săracilor. Ca să împiedice arestarea pe nedrept a nevinovaților, Sozont s-a predat magistratului, mărturisindu-i că este creștin și că el a tăiat mâna idolului.

După supunerea la multe chinuri, Sozont a fost aruncat în foc și aici și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Dragi cititori, vedem din nou cum iubirea martirilor pentru Christos este mai mare decât frica de moarte. Frica de moarte și frica de suferință consumă neîncetat omul zilelor noastre. Căutam un înțeles la ele, o consolare, în loc sa învățăm că, prin credință, răspunsul căutărilor noastre este Învierea. Pentru acești eroi ai virtuților nu a mai contat viața lor, ci idealul căruia îi slujeau. Cât de puternic trebuie să fi fost în inima acestor sfinți martiri sentimentul Învierii și al prezenței lui Christos? Cât de mult i-a ajutat să se depășească pe sine și să îmbrățișeze suferința drept izbândă, pentru ca noi, cei de astăzi, să credem…

”Învăluită în dragostea lui Dumnezeu, moartea își pierde puterea și își dezvăluie nonsensul.” (Nicolae Turcan)