În secolul al V-lea Imperiul Roman de Apus a fost succesiv subjugat de către invadatorii germani: vandali, burgunzi, vizigoți, ostrogoți, alemani, franci. În toiul acestei devastări de proporții, numai realitățile și autoritățile creștine întemeiau fortărețe de sprijin. În acest context istoric s-a remarcat personalitatea sfântului Severin, apostolul de Noricum, cel pe care Biserica Romano-Catolică îl serbează în fiecare an la data de 8 ianuarie.
Severin s-a născut într-o familie romană în jurul anului 410, iar în jurul anului 454 s-a stabilit în zona Dunării, la granița dintre Noricum și Panonia, unde a ridicat mănăstiri capabile să ofere refugiu populațiilor aflate în pericol și, în același timp, surse de răspândire a învățăturii creștine.
Pe lângă carisma contemplației și a profeției, Severin a fost și un destoinic prevăzător și pe plan uman. A înțeles că mișcarea popoarelor barbare era de neoprit, dar și că această invazie i-ar putea da vigoare societății romane decadente, așadar era necesar ca invadatorilor să li se facă cunoscută lumina Evangheliei. Prin multe gesturi curajoase și printr-o dragoste concretă și profundă fața de cei nevoiași, Severin a câștigat în scurt timp admirația barbarilor, devenind pentru ei model și călăuză. Nu au lipsit evenimentele supranaturale din jurul său, semne care i-au confirmat cuvintele și acțiunile.
Cinstit și iubit de către popor ca și de către regi și războinici, sfântul Severin a trăit în simplitate și sărăcie, fără a atrage pentru sine nici un avantaj material. El dormea puține ore, întins pe pământ, având șoldurile încinse cu un ciliciu. A murit la data de 8 ianuarie 482, relicvele sale fiind venerate acum la Frattamaggiore, în Napoli.
Primul stadiu al credinței autentice este excesul, creat pentru extraordinar. ”Iar roada Duhului este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdarea, facerea de bine, blândețea, înfrânarea, curăția.”( Galateni 5, 22-23)
Să ne depășim limitele și să excedăm în virtuți, dragi cititori, așa cum a făcut sfântul Severin. Să căutăm în noi zăcămintele de eroism de care cu toții dispunem.