Personalitate doctă, sfântul Pamfil a fost unul dintre cei mai destoinici interpreți ai Bibliei din secolul al IV-lea, din timpul domniei împaratului Maximin Daia (305-313).
Originar din orașul Berit (azi Beirut), Pamfil s-a născut într-o familie nobilă și a studiat la celebra școală filosofică din Alexandria. Avea o pregătire administrativă, literară, filosofică și teologică exemplară. El a înființat în Cezareea Palestinei o bibliotecă foarte importantă pentru vremea aceea, care avea peste 3.000 de cărți. În același timp, a întemeiat și o școală publică pentru învățarea Sfintelor Scripturi. S-a ocupat cu corectarea textului Noului Testament, curățindu-l de greșelile diverșilor copiști. El însuși copia Sfânta Scriptură și o dădea celor care doreau să o descopere.
Faima credinței și a înțelepciunii sale a ajuns pretutindeni, atrăgând antipatia lui Urban, conducătorul Palestinei, care l-a închis și l-a torturat timp de doi ani în închisoare. După acești doi ani, continuând să rămână fidel credinței în Christos, Pamfil a fost omorât prin decapitare la data de 16 februarie a anului 310. El este serbat în fiecare an la această dată, atât în ritul bizantin, cât și în cel latin.
În decursul vieții sale, Pamfil s-a distins prin felul său nobil de a practica virtuțile, dar și printr-un stil de viață de înaltă filosofie. Primatul cercetărilor sale adânci a fost studiul biblic. Din aprofundarea și tâlcuirea Scripturii el și-a extras toată seva și toată rațiunea întregii existențe.
Dragi cititori, un înțelept spunea că scrierile ne-au fost date pentru informarea și inspirarea noastră, în timp ce Biblia ne-a fost dată pentru transformarea noastră. Pentru sfântul Pamfil, Biblia a fost fereastra prin care el a privit cu limpeziciune toate celelalte discipline, pe care a reușit să le practice la unison. Să învățăm și noi de la acest sfânt să căutăm mai întâi fluviul și mai apoi afluenții săi.