Pe 19 martie, Biserica Greco-Catolică și Romano-Catolică îl sărbătoresc pe Sfântul Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria. Despre el nu există multe referințe, dar evanghelistul Matei spune că era neprihănit și drept, iar această dreptate sfântă care-l definește l-a inspirat pe Papa Pius al IX-lea să-l numească, în 1870, patron al Bisericii Universale.

Om al credinței, Iosif l-a slujit pe Isus și a fost numit de înger ”Iosif, fiu al lui David”, ceea ce oferă informația asupra descendenței sale din seminția regelui David. El este cel căruia, în viața pământească, i s-a încredințat ”custodia” Preasfintei Fecioare Maria și a Fiului său Iisus.

Sfântul Iosif, care din dragoste pentru Dumnezeu a prețuit Pruncul Sfânt, a dat astfel un exemplu de trăire și responsabilitate. Chipul său măreț a rămas oarecum în umbră, fiind cinstit doar din secolul al IX-lea. Biserica îl cinstește pe cel ce s-a îngrijit de Iisus și îi acordă un loc privilegiat pentru rolul major pe care l-a avut în planul lui Dumnezeu.

În limba ebraică Yoseph este o prescurtare a numelui Yosephyah care înseamnă ”Dumnezeu să mai dea, să mai adauge.” Acest nume drag fiecărui creștin trăitor nu poate fi despărțit de numele Mântuitorului Iisus Christos și al Fecioarei Maria. El ne amintește și astăzi că adevărata comoară a vieții, pe care trebuie să o dorim și să o păstrăm cu grijă, este copilul din ieslea Betleemului și din Taina Altarului.

Dragi cititori, înaintea atâtor atracții și tentații fulgerătoare care se perindă zilnic prin fața ochilor noștri, preocuparea pentru o viață virtuoasă și pentru mântuirea sufletului nu este comodă și nu este nici o urgență de bifat. Acestea rămân o marginală preocupare duminicală, de aceea câștigurile noastre sufletești sunt doar de etapă, și nu victorii consistente și trainice. Să învățăm de la sfântul Iosif cum să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc în viața noastră și să înțelegem că orice iubire de pe pământ este nimic în raport cu chemarea și promisiunile divine.

Post Views: 573