Calendarul bizantin ni-l așează astăzi în lumină, în rândurile sale de eroism, pe sfântul Ioan Casian.

Acest evlavios părinte de neam străromân s-a născut prin anii 365, în Dobrogea, numită pe atunci Sciția Mică, la un loc ce-i păstrează din vechime până azi numele, “podișul Casian ” și “peștera lui Casian”.

El a provenit dintr-o familie distinsă și a urmat școlile timpului, fiind un bun cunoscător al literaturii grecești și latine, având preferințe pentru clasicii latini: Virgiliu, Horațiu, Cicero. Înflăcărat după înalte culmi morale, a renunțat de tânăr la atracțiile lipsite de valoare și a plecat la Locurile Sfinte, devenind călugăr și locuind într-o mănăstire din Betlehem. Ulterior, a plecat în sihăstriile Egiptului, vizitând comunități din delta Nilului și căutând oameni sfinți cărora să le ceară sfaturi spirituale pentru salvarea sufletului. Aceste întrebări și răspunsuri ne vor fi lăsate ca o moștenire sacră în cartea Convorbirilor, cu care Ioan Casian a înzestrat tezaurul bisericii.

În jurul anului 399, la Constantinopol, Ioan Casian a fost hirotonit diacon de către Ioan Gură de Aur, iar, mai târziu, a fost hirotonit preot de către papa Leon. În anul 415 a plecat în Galia pentru a continua încreștinarea galilor și a construit două mănăstiri la Marsilia. Casian a fost un factor de legătură între cultura patristică a răsăritului şi cea a apusului, fiind considerat unul dintre cei mai mari promotori ai monahismului occidental, dar și un mesager al spiritualității românești de peste hotare.

Trăitor însuflețit de principiile ascetic creștine și un atlet al desăvârșirii în mediul monahal, Ioan Casian a murit în anul 430. Relicvele lui au fost așezate în cripta Abatiei din mânăstirea înființată de el “Sfântul Victor” din Marsilia, unde se află și în ziua de astăzi.

Dragi cititori, ca și particularitate a virtuților sale, Ioan a fost ministrul vieții de rugăciune și al contemplației. Dialogul permanent cu Dumnezeu prin rugăciune, pe care sfântul îl practica, era un antidot perfect pentru renunțarea la vicii și deprinderi dăunătoare, o disciplină care purifica neîncetat altarul inimii.

Rugăciunea este fertilă atunci când este unită cu faptele poruncilor lui Dumnezeu, altminteri ea devine o împletire de cuvinte simple, fără consistență și strălucire. Sfântul Ioan Casian ne încurajează să rupem mrejele plăcerilor efemere și să plantăm în locul lor plăcerile spirituale, prin exerciții zilnice care ne vor duce la sentimentul prezenței vii și concrete a lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi.

Post Views: 338