Redacția
Intre sfintii care nu au trait in Tarile Romane, dar sfintele lor moaste se gasesc in tara noastra, alaturi de Sf. Cuvioasa Parascheva(la Iasi ), Sf. Ioan cel Nou(la Suceava), Sf. Mucenita Filofteia si altii, se afla si Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou-Basarabov, ale carei sfinte moaste se odihnesc in asteptarea invierii in catedrala Sfintii Imparati Constantin si Elena din Bucuresti. Pe acesta Biserica il cinsteste in data de 27 octombrie, prin frumoase cantari de lauda si rugaciuni, spre a ne fi pururea aparator si mangaietor. El n-a suferit moarte muceniceasca, nici n-a fost trimis in pribegie, n-a suferit chinuri pentru marturisirea credintei crestine, si nici n-a avut vreo demnitate bisericeasca. A fost un simplu crestin cu inima curata, cu viata cinstita, traita in simplitate si curatie morala. A facut parte din categoria de credinciosi despre care Mantuitorul a spus neuitatele cuvinte: „Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor”, sau: „Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 3 si 8). Sfantul Dumitru a fost aroman, din sudul Dunarii si a trait in timpul Imperiului romano-bulgar, condus de fratii Petru si Ionita Asan, intr-un sat de pe malul raului Lom, in apropierea cetatii Rusciuc, numit Basarabov (Basarabi), de unde ii vine si numele. In copilarie si ca tanar, a fost pastor de vite in satul sau natal, dovedindu-se ascultator de parinti, harnic, milostiv fata de cei sarmani, staruitor in rugaciune si deosebit de bland. Se istoriseste ca, alergand dupa vite, intr-una din zile a calcat cu piciorul, din nebagare de seama, un cuib de pasarele, pitulat intr-un tufis, strivind puisorii. S-a intristat mult de aceasta intamplare si a hotarat sa-si pedepseasca piciorul vinovat. Trei ani l-a tinut descult, tarandu-l prin praf, tepi si buruieni pe arsita verii, iar iarna pe zapada, gheturi, pietroaie si colturi de stanci. In apropierea satului existau cateva manastiri, pe care Dimitrie le vizita ori de cate ori avea posibilitatea, iar la o vreme a intrat si el in manastirea de langa raul Lomului. si aici a dus o viata curata, fiind model pentru fratii tineri, iar dupa o vreme s-a retras intr-o pestera din apropierea satului natal, unde se nevoia sa duca –in necunoscut –o viata aspra. Dupa o vreme, simtind ca i s-a apropiat sfarsitul, s-a asezat ca intr-un sicriu, intre doua lespezi de piatra din pestera si si-a incredintat sufletul in mainile lui Dumnezeu. Dupa mai multi ani apele raului Lom, in urma unor ploi mari au crescut si au luat cu ele trupul sfantului. Dupa trecerea catorva ani, Sfantul Dimitrie i se arata in vis unei fete greu muncita de o boala grea, spunandu-i ca de-i va scoate trupul din apa si se va atinge de el, ea se va vindeca indata. La indemnul acesteia, parintii fetei au cautat si au gasit trupul-intreg si neputrezit. Crestinii ce s-au adunat cu tatal fetei, l-au dus in biserica satului, unde venind tanara bolnava s-a atins de moastele lui si s-a facut indata sanatoasa. Cu ajutoare materiale venite din toate partile, s-a ridicat in satul Basarabov o biserica mare, in care s-au asezat moastele sfantului si datorita rugaciunilor adresate multi bolnavi s-au vindecat. In timpul razboiului ruso-turc, dintre anii 1769-1774, spre a nu cadea moastele in mainile turcilor, generalul rus Petru Saltakov voia sa le trimita in Rusia. La cererea mitropolitului Grigorie al Tarii Romanesti si a unui negustor, Hagi Dimitrie, care avea trecere pe langa capetenia oastei rusesti, Moastele Sfantulului Dimitrie Basarabov au fost daruite ortodocsilor romani si asezate cu mare cinste in catedrala Mitropoliei din Bucuresti, in iulie 1774. Evlavia credinciosilor fata de Sf.Dimitrie cel Nou e foarte mare, socotidu-l ocrotitorul Bucurestilor, iar in ziua sa, multime de pretutindeni vine sa-i aduca aleasa cinstire.
