Printre marile figuri de oameni care au ridicat umanitatea, îl întâlnim astăzi în calendarele bizantine pe Sfântul Crescent, născut într-o familie ilustră din Mira Lichiei.
Din proprie inițiativă, s-a adresat păgânilor, implorându-i să respingă idolii inutili și iluzorii și să-L recunoască pe adevăratul Dumnezeu, care este Cel glorificat de creștini. Crescent a fost arestat și dus în fața autorităților unde a fost întrebat despre familia și strămoșii săi.
La acestea, el a replicat doar că era un creștin. Lui Crescent i s-a oferit libertatea dacă s-ar fi închinat statuilor idolatre, dar el a refuzat cu curaj nestăvilit. Acest lucru i-a înfuriat pe conducători care au ordonat ca el să fie atârnat, bătut, să-i fie sfâșiată carnea, iar la sfârșit a fost aruncat într-un cuptor, unde și-a dat sufletul din dragoste pentru Christos. În chip miraculos, trupul său a rămas neatins de flăcări.
În Mira există o biserică construită în cinstea Sfântului Crescent, a cărui martiriu se crede că a avut loc în jurul anului 250.
Dragi cititori, astăzi identitatea umană este din ce în ce mai ștearsă, iar oamenii își pierd progresiv sentimentul de apartenență la adevăratele origini, la tradiție și neam. Ne aflăm parcă în peștera lui Platon, privind niște umbre care se mișcă pe pereți, umbre pe care le considerăm a fi realitatea, când de fapt acestea sunt doar o caricatură a ei.
Purtători de valori, asemenea Sfântului Crescent, sunt modele valabile pentru toți oamenii, din toate timpurile. Ei apar în viața noastră ca și o garanție a adevărului, ca și un indicator de drum, ca și o avertizare că ceea ce ni se propagă și ceea ce trăim nu este adevărata viață. Să intrăm în dialog cu ei și să nu-i tratăm cu superficialitate și plictis. Cu puțină credință, minunile nu vor înceta să apară…