Sfântul apostol Andrei, ”cel dintâi chemat”

 

Ziua bună, dragi cititori!

Biserica de rit bizantin și latin îl prăznuiește pe sfântul apostol Andrei în fiecare an la data de 30 noiembrie.

În Evanghelia dupa Ioan aflăm că Andrei a fost fratele lui Simon Petru și că era originar din Betsaida, o localitate situată pe malul lacului Ghenizaret. Andrei avea o casă în Capernaum unde era de profesie pescar.

Tot Evanghelia după Ioan ne spune că Andrei a fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezatorul și că l-a dus pe fratele său Petru la Iisus : ” Am aflat pe Mesia care se tălmăcește Hristos.” De aici provine caracterizarea lui Andrei ca fiind ”cel dintâi chemat”.

După învierea lui Iisus și Pogorarea Duhului Sfânt la Rusalii, apostolii au mai rămas câțiva ani la Ierusalim, începând formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a avut loc în jurul anilor 49-50 d.Hr. la Ierusalim, apostolii s-au întâlnit și au tras la sorți pentru a decide unde va merge fiecare.

Conform Tradiției, sorții au căzut pentru Sfântul Andrei să meargă în părțile Mării Negre, cunoscute pe vremea aceea ca Scytia. În lucrarea ”despre apostoli” a lui Hipolit Romanul se arată că apostolul Andrei a predicat sciților și tracilor, alăturarea celor două popoare arătând că Scytia Minor (Dobrogea), aflată lânga Tracia, a fost creștinată. Toponimele din zona Dobrogei, unde se crede că apostolul a locuit pentru o perioadă, stau drept mărturie pentru credința că sfântul Andrei este cel care a propovăduit Evanghelia pe aceste meleaguri.

Scriitorul Nichifor Calist scria pe baza unor știri istorice mai vechi, că apostolul Andrei a plecat din zona Dobrogei înspre sud, trecând prin Tracia, a ajuns în Bizanț, iar de aici a trecut prin Macedonia și Tesalia, ajungând până în orașul Patras din Ahaia, Grecia de azi. Aici a suferit o moarte martirică, unde, din smerenie, a cerut să fie crucificat printr-un alt mijloc decât Iisus, sugerând acea cruce în ”X” care de-atunci îi poartă numele.

Nu se cunoaște anul martiriului său, unii istorici îl fixează în timpul persecuției împăratului Nero, alții în timpul persecuției împăratului Domițian.

Apostolul Andrei l-a însoțit pe Mântuitorul pe parcursul celor trei ani de viață publică, a fost martor la minunile pe care Acesta le-a săvârșit, a ascultat cuvintele de învățătură și parabolele rostite în fața mulțimilor, a suferit împreună cu toți ceilalți apostoli răstignirea și moartea lui Hristos; s-a bucurat împreună cu apostolii în Galilea la revederea Mântuitorului înviat din morți; a luat parte împreună cu apostolii la coborârea Duhului Sfânt în cenacolul din Ierusalim. De atunci, bravul apostol, însuflețit de zel și dragoste, a pornit cu încredere pe drumul care l-a dus prin multe țări străine, împărțind tuturor oamenilor de bunăvoință, ”Vestea cea Bună” a învierii lui Hristos și a existenței Împărăției Cerurilor.

Sfântul Andrei este considerat apostolul României, dar și al Scoției (steagul scoțian reprezintă crucea sfântului Andrei), al Spaniei, al Siciliei, al Greciei și al Rusiei.

Pornind de la cuvintele grecești aner-andros care înseamnă om, și andreios, care înseamnă curajos, s-au format multe nume de persoane, exprimând însușirea de om energic, curajos și demn.

Credințele populare au făcut din sfântul Andrei ”mai marele peste lupi”, deoarece 30 noiembrie este considerat ”cap de iarnă”, începutul ”lunii lupilor”, luna decembrie, care mai este numită ”luna lui Andrei”, popular ”indrea”.

Această asociere dintre sfântul apostol Andrei și primejdiile timpului de iarnă, ne servește și nouă drept inspirație astăzi, invitându-ne la o viață curajoasă, integră, ghidată de scopuri mărețe.

”Care este secretul eroilor?” se întreba un specialist în psihologie. Secretul este ”un mare ideal instalat într-un suflet aprins”.

Apostolul Andrei ne învață să ne iubim cu desăvârșire idealul, să nu facem compromisuri pe calea binelui și să nu ținem lumina ”sub obroc”. Dragostea pentru ideal a facut dintr-un simplu pescar un erou al credinței și un campion al curajului. Numai convingerile sale profunde i-au putut ”împinge” viața în lung și-n lat, clădind cu sacrificiul propriei sale vieți – credința creștină.

La mulți ani tuturor celor ce-i poartă numele!